Care este cea mai periculoasă substanță din lume?

Este ușor să ne gândim la câteva substanțe extrem de periculoase. Dar care este cea mai periculoasă substanță din lume? Toxina botulinică, o otravă produsă de bacteria Clostridium botulinum, este cea mai toxică substanță naturală de pe Pământ, blocând semnalele nervoase către mușchi și cauzând moartea prin paralizie. Similar, agentul neurotoxic VX, dezvoltat ca armă chimică de armata britanică, asfixiază victimele prin paralizarea mușchilor respiratori. Trifluorura de clor, un gaz incolor ultracoroziv, este atât de reactivă încât explodează spontan la contactul cu materiale aparent inofensive precum apa, nisipul și chiar cenușa substanțelor care au ars deja.

Există multe posibilități diabolice, dar care este cea mai periculoasă substanță din lume?

• De ce atât de puține plante sunt albastre?
• De ce oamenii se micșorează pe măsură ce îmbătrânesc?

Răspunsul depinde de o combinație între efect și expunere: cât de multă substanță reprezintă o doză letală și ce efecte produce asupra organismului. Agenții neurotoxici sunt considerați la scară largă cele mai toxice arme chimice din cauza limitelor lor toxice extrem de mici și a efectelor devastatoare și rapide asupra corpului uman: doar 10 miligrame (adică zece miimi de gram) de VX sunt suficiente pentru a cauza moartea în câteva minute. Totuși, doar o persoană a fost ucisă de acest agent neurotoxic în ultimul deceniu, scrie Live Science.

Care este cea mai periculoasă substanță? Răspunsul depinde de mai mulți factori

Între timp, peste 100.000 de oameni sunt otrăviți accidental în SUA în fiecare an de substanțe chimice de uz casnic comune, cum ar fi înălbitorul și dezinfectanții, deși aceste substanțe sunt mai lente în acțiune și mult mai puțin toxice decât VX. Iar unele substanțe comune pot fi fatale când sunt combinate. De exemplu, combinarea detergentului pentru țevi cu înălbitorul eliberează gaz de clor toxic.

Aceste două exemple evidențiază o problemă cheie în clasificarea substanțelor în funcție de cât de periculoase sunt: pentru a evalua pericolul, trebuie să știi cât de probabil este să întâlnești o anumită substanță.

Profesioniștii în siguranță definesc pericolul folosind o combinație de doi factori: hazard și risc.

„Un hazard este ceva care are potențialul de a cauza rău. Riscul este probabilitatea ca acest rău să apară și severitatea acestuia”, a spus Richard Webb, ofițer de sănătate, siguranță, mediu și stare de bine la Școala de Chimie a Universității Cardiff (Țara Galilor). Hazardul este, așadar, o proprietate fixă a unui instrument sau substanță chimică, în timp ce riscul variază în funcție de modul în care este utilizat acel obiect.

Luăm în considerare în mod automat acest echilibru de factori în fiecare zi. Luați exemplul unui cuțit de bucătărie: știm că lama este ascuțită și poate tăia lucruri, inclusiv pe noi, în circumstanțele potrivite. Dar modul în care folosim și depozităm cuțitul determină dacă acesta reprezintă un pericol pentru noi, a explicat Webb.

Pericol versus risc

Aceeași logică li se aplică și substanțelor chimice. „Chiar și o substanță chimică foarte periculoasă nu prezintă niciun risc dacă nu există expunere”, a declarat un purtător de cuvânt al Agenției Europene pentru Substanțe Chimice din Finlanda. Toxina botulinică, VX și trifluorura de clor sunt, prin urmare, extrem de periculoase, dar cu un risc foarte, foarte scăzut pentru o persoană obișnuită.

„Unele substanțe chimice periculoase sunt, de asemenea, esențiale în doze mici pentru sănătatea noastră”, a adăugat purtătorul de cuvânt, „în timp ce la expuneri mai mari pot fi letale”.

Sarea de masă obișnuită este un exemplu excelent. Cantitatea mică din dieta noastră este vitală pentru menținerea echilibrului ionic corect în organism, dar prea multă poate cauza probleme severe de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă. În afara corpului, cantități mari din aceeași sare acționează ca un erbicid prin copleșirea echilibrului ionic al plantelor până la moarte.

Care este cea mai periculoasă substanță din lume? Criterii de clasificare

Chiar și a determina care substanțe chimice sunt cele mai periculoase este dificil, deoarece există atât de multe moduri în care acestea ar putea cauza rău. În Uniunea Europeană, regulamentele privind clasificarea, etichetarea și ambalarea definesc nouă caracteristici periculoase, printre care toxicitate, explozivitate și corozivitate. Dar din nou, Webb a subliniat că totul depinde de context.

De exemplu, deși clorul este un dezinfectant comun în piscine astăzi, gazul concentrat a fost folosit ca armă chimică în Primul Război Mondial și a cauzat arsuri chimice și iritații respiratorii. Diferența cheie, însă, este că piscinele conțin doar o cantitate mică de clor, iar acea cantitate mică este dizolvată în apă. „Ceea ce îi dă un risc mare este faptul că este un gaz”, a spus Webb.

Pe hârtie, cianura de sodiu arată mult mai rău. „Este faimoasă pentru faptul că este otrăvitoare. Se leagă permanent de hemoglobină, ceea ce împiedică transportul oxigenului, astfel încât nu poți respira”, a spus Webb. Cu toate acestea, fiind solidă, este mult mai ușor de manipulat, ceea ce înseamnă că oamenii de știință care folosesc acest compus toxic pot evita mai ușor efectele nocive ale expunerii.

„Dacă lucrezi cu ea în siguranță, adică porți echipamentul de protecție personală, lucrezi într-o hotă și îți speli mâinile când termini, probabilitatea de a te contamina este destul de mică”, a explicat Webb.

Acest lucru înseamnă că siguranța noastră este adesea sub controlul nostru. Orice poate deveni periculos dacă nu este manipulat corect, dar există măsuri pe care le putem lua pentru a reduce probabilitatea de a suferi vătămări.

„Cel mai important lucru este să știi exact care sunt hazardurile și ce poți face pentru a minimiza riscul”, a spus Webb.

Vă recomandăm să citiți și:

Prima literă a prenumelui poate prezice viața unui om, susțin cercetătorii în psihologie

Un implant a reușit să declanșeze regenerarea naturală a oaselor, arată un studiu

Cercetătorii au descoperit un antibiotic revoluționar, care protejează bacteriile „bune”

Cum ne pot ajuta meșteritul și activitățile artistice să fim mai calmi?