De ce se rotesc coatele și umerii?

De ce se rotesc coatele și umerii? Acest lucru le permite oamenilor să îndeplinească diferite sarcini, de la atingerea rafurilor înalte până la aruncarea unei mingi, iar totul ar putea să fi evoluat ca un sistem natural de frânare pentru strămoșii noștri primate atunci când coborau din copaci.

Un studiu publicat în Royal Society Open Science subliniază impactul profund al moștenirii noastre evolutive asupra acțiunilor de zi cu zi.

Cercetătorii propun că maimuțele și oamenii timpurii au dezvoltat umerii care se mișcă liber și coate flexibile pentru a le facilita coborârea din copaci.

De ce se rotesc coatele și umerii și ce legătură există cu coborâtul din copaci?

De ce se rotesc coatele și umerii? Pe măsură ce gravitația a atras corpurile relativ mai grele ale maimuțelor, aceste anexe adaptabile au servit ca un mecanism crucial pentru a încetini călătoriile lor prin copaci, asigurându-le coborârea în siguranță fără a risca căderi potențial fatale.

Studiul dezvăluie modul în care aceste structuri versatile ale membrelor au continuat să modeleze evoluția umană după ce strămoșii noștri s-au aventurat din păduri în savanele înierbate. În noul mediu, aceste adaptări ale membrelor au devenit esențiale pentru sarcini precum strângerea de alimente și utilizarea instrumentelor pentru vânătoare și apărare.

Pentru a susține aceste constatări, cercetătorii au folosit analize sportive și un software statistic. Ei au analizat videoclipuri și cadre care surprind comportamentele de cățărare ale cimpanzeilor și ale maimuțelor Mangabey în habitatele lor naturale.

Ambele specii au prezentat tehnici similare de urcat, în primul rând ținându-și umerii și coatele îndoite aproape de corp în timpul ascensiunii, notează Interesting Engineering.

Cu toate acestea, diferența esențială a apărut în timpul coborârii, când cimpanzeii și-au întins brațele deasupra capului, în mod asemănător cu o persoană care coboară o scară. Această adaptare unică le-a permis să-și mențină echilibrul, în ciuda greutății lor mai mari.

Un aspect nestudiat al primatelor antice a influențat puternic viitorul speciei umane

Luke Fannin, prim autor al studiului și absolvent în programul Ecologie, Evoluție, Mediu și Societate la Colegiul Dartmouth (SUA), a subliniat că descoperirile sunt printre primele care identifică semnificația „coborâtului” în istoria evolutivă a maimuțelor și a oamenilor timpurii.

Fannin a explicat provocările prezentate de coborât pentru maimuțe și pentru oameni timpurii, explicând că riscul de cădere în timpul acestui comportament ar fi exercitat o presiune selectivă semnificativă asupra morfologiei lor.

Dar până la acest studiu, literatura științifică s-a concentrat predominant pe maimuțele care se cățărau în copaci, neglijând aspectul la fel de vital al coborârii lor din copaci.

Cronologia evoluției se întinde în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani, când primele maimuțe au apărut în pădurile dispersate. Aceste maimuțe timpurii au urcat în copaci pentru hrană și au coborât pentru a trece la următorul copac.

Procesul de coborâre dintr-un copac a prezentat noi provocări, în special pentru maimuțele mai mari, care nu își puteau permite căderi care ar fi putut duce la răni grave sau moarte. Selecția naturală a favorizat adaptările anatomice care au permis coborâri mai sigure.

De ce se rotesc coatele și umerii și ce alte modificări a căpătat anatomia umană pe parcurs?

De ce se rotesc coatele și umerii? Umerii și coatele flexibile moștenite de la maimuțele ancestrale le-au oferit oamenilor timpurii, cum ar fi Australopithecus, capacitatea de a se cățăra în copaci noaptea pentru siguranță și de a coborî în timpul zilei fără a se pune în pericol.

Odată cu apariția lui Homo erectus, care putea folosi focul pentru a se proteja împotriva prădătorilor nocturni, anatomia umană a suferit și alte modificări. Umerii mai largi, capabili de un unghi de 90 de grade, în combinație cu umeri și coate care se mișcă liber, i-au înzestrat pe strămoșii noștri cu abilități impresionante de aruncare a sulițelor, deosebindu-i de maimuțe, care nu pot arunca cu precizie.

„Este aceeași anatomie timpurie a maimuțelor, cu câteva modificări. Acum avem ceva care poate arunca o suliță sau pietre pentru a se proteja de la a fi mâncat sau pentru a ucide lucruri pentru a mânca”, a spus coautorul Jeremy DeSilva, profesor de antropologie la Dartmouth.

„Coborârea din copac a stabilit stadiul anatomic pentru ceva care a evoluat milioane de ani mai târziu. Când un fundaș NFL aruncă o minge de rugby, această mișcare li se datorează strămoșilor noștri maimuțe”, a spus el.

În esență, studiul subliniază modul în care adaptările timpurii la coborârea din copaci au stabilit stadiul anatomic pentru evoluția de milioane de ani mai târziu. Abilitatea de a urca și de a coborî eficient din copaci a rămas neprețuită pentru siguranță și hrană, chiar și atunci când oamenii au trecut la o postură verticală.

Aceste structuri adaptive ale membrelor au devenit un semn distinctiv de durată al strămoșilor noștri maimuțe, influențând modul în care interacționăm cu lumea noastră de astăzi, fie că este vorba de un fundaș NFL care aruncă o minge sau de acțiuni de zi cu zi care reflectă trecutul nostru evolutiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Cele mai bogate morminte din regiunea mediteraneană aparțin elitei din Epoca Bronzului

O piatră de șlefuit „extrem de rară” din Neolitic a fost găsită în Marea Britanie

De ce aztecii nu au invadat Europa?

De ce aztecii, incașii și mayașii nu au inventat niciodată roata?