În California anului 1963, Randy Gardner, în vârstă de 17 ani, a stat treaz timp de 11 zile și 25 de minute din cauza unui proiect de știință. Acesta a stabilit recordul mondial pentru cineva care a stat treaz cel mai mult timp. Se pare însă că ulterior alte persoane au doborât acest record. Robert McDonald a stat 18 zile și aproape 22 de ore fără să doarmă în 1986, dar nicio persoană nu a fost monitorizată atât de atent sau de un doctor așa cum a fost Gardner.
Guinness World Records nu mai acceptă această faptă. În 1997, a încetat să mai accepte noi înregistrări din cauza „pericolelor inerente asociate cu privarea de somn”.
Dar care sunt aceste pericole? Ce li se întâmplă oamenilor care experimentează privarea îndelungată de somn?
Somnul este necesar pentru funcțiile executive, emoționale și corporale, iar somnul insuficient poate crește riscul câtorva afecțiuni de sănătate, inclusiv diabet, boli de inimă, obezitate și depresie, potrivit Centrului pentru Prevenția și Controlul Bolilor din SUA. Experții spun că oamenii au nevoie de un somn consistent de șase până la opt ore în același interval la fiecare 24 de ore. Dar nu este neobișnuit ca oamenii, în special studenții, să petreacă o noapte întreagă și să rămână treji timp de 24 de ore.
În acest stadiu de privare de somn, poate fi dificil să se facă distincția între somn și starea de veghe, a declarat dr. Oren Cohen, specialist în medicina somnului la Spitalul Mount Sinai din New York City, SUA, potrivit Live Science.
Pe măsură ce cineva încearcă să stea treaz 24 de ore, activitatea creierului său arată deja semnale că se află la granița somn-veghe, chiar dacă pare să fie treaz, a spus Cohen.
Acest lucru se numește intruziune în somn sau micro-somn. Persoanele care renunță la orele de somn par treze, dar creierul lor intră involuntar într-un fel de somn anormal, care poate include intervale de neatenție sau halucinații.
„Dar somnul preia controlul, în mod inevitabil creierul intră în somn. Atunci când o persoană îmi spune că nu a dormit de săptămâni este aproape imposibil”, a declarat dr. Alon Avidan, care conduce Centrul pentru Tulburări de Somn de la Universitatea din California, Los Angeles, SUA.
„Mi-ar fi greu să cred că cineva poate să stea treaz mai mult de 24 de ore fără să aibă aceste episoade”, a spus Cohen.
Privarea cronică de somn, atunci când o persoană nu doarme pentru o perioadă îndelungată este atât de devastatoare, încât nu este etic să se facă cercetări pe oameni, a spus Avidon. A fost folosită chiar și ca formă de tortură psihologică.
Deși privarea prelungită de somn nu poate fi studiată, există date despre persoanele care suferă de o boală ereditară rară, numită insomnie familială fatală (FFI). Acești pacienți au o mutație genetică care determină acumularea unei proteine anormale în creier și înrăutățește progresiv somnul. Organismul lor începe să se deterioreze și, în cele din urmă, mor, deoarece proteina anormală se acumulează și le deteriorează celulele cerebrale.
La animale, un studiu realizat în 1989 pe șobolani a arătat că animalele nu puteau sta fără somn decât între 11 și 32 de zile, înainte să moară.
Un studiu asupra oamenilor, din 2019, publicat în Nature of Science and Sleep a constatat că vigilența participanților privați de somn a fost relativ normală până la 16 ore de privare de somn. Dar, după 16 ore, scăpările lor de atenție au crescut semnificativ și au fost chiar mai rele pentru participanții cu insomnie cronică.
Un studiu din anul 2000 a constatat că faptul de a rămâne treaz timp de 24 de ore reduce coordonarea mână-ochi la fel ca o alcoolemie de 0,1% în sânge. Efectele privării de somn la 24 de ore au inclus reducerea timpului de reacție, vorbire greoaie, afectarea procesului de luare a deciziilor, diminuarea memoriei și a atenției, iritabilitate, afectarea vederii, a auzului și a coordonării mână-ochi și tremurături, potrivit Cleveland Clinic.
La 36 de ore, persoanele care nu dorm prezintă markeri inflamatori crescuți în sânge și chiar pot dezvolta dezechilibre hormonale și un metabolism încetinit. Există puține cercetări cu privire la ceea ce se întâmplă la 72 de ore, dar oamenii pot deveni anxioși, deprimați, pot avea halucinații și probleme cu funcția executivă.
Cercetările efectuate în rândul medicilor din SUA au arătat că somnul deficitar a crescut gradul de epuizare și erorile medicale autodeclarate. Rezidenții în chirurgie din Israel au prezentat „o impulsivitate mai mare, o procesare cognitivă mai lentă și o funcție executivă afectată” decât înainte de tura de 26 de ore, potrivit unui studiu din 2021 în revista Medical Education.
Cei care lucrează în schimburi sunt, de asemenea, expuși unui risc ridicat pentru consecințele somnului afectat, deoarece au tendința de a dormi insuficient, nu sunt întotdeauna capabili să doarmă în același timp și trebuie să doarmă adesea în timp ce se luminează, ceea ce intră în conflict cu ciclul natural de somn-veghe al oamenilor.
Restricționarea somnului este riscantă și dintr-un alt motiv: chiar dacă impactul asupra atenției poate fi sever, s-ar putea să nu-l observați. La fel cum o persoană aflată sub influența alcoolului crede că este în stare să conducă, cineva care are un somn limitat s-ar putea simți bine sau chiar ar putea avea un al doilea suflu. Oamenii nu știu că au aceste scăpări ale atenției, a spus Cohen.
Lipsa somnului la adolescenți poate cauza supraponderalitate sau obezitate
Două regiuni ale creierului se sincronizează în timpul somnului ca să creeze memoria motorie
Noua versiune de ChatGPT va avea mai puține „halucinații”, spun creatorii