Ce sunt vulcanii noroioși?

Cultivatorii de orez din Sidoarjo Regency, Indonezia, s-au trezit pe 29 mai 2006 cu o priveliște ciudată. Pământul se crăpase peste noapte și scotea abur, într-un fenomen pe care noi îl cunoaștem drept „vulcanii noroioși”.

În săptămânile ce au urmat, au început să apară apă, nămol fierbinte și gaz natural. Atunci când erupția s-a intensificat, noroiul a început să se răspândească peste câmpuri. Locuitorii alarmați au fost evacuați, sperând să aștepte erupția în siguranță.

Doar că vulcanii noroioși nu s-au oprit. Au trecut săptămâni, iar noroiul a cuprins sate întregi. Într-o cursă frenetică contra cronometru, guvernul indonezian a început să construiască diguri pentru a reține noroiul și a opri răspândirea.

Atunci când noroiul a depășit aceste diguri, au construit altele noi în spatele primului set. Guvernul a reușit în cele din urmă să oprească înaintarea noroiului, dar nu înainte ca fluxurile să distrugă 12 sate și să forțeze 60.000 de oameni să se mute.

De ce începe pământul să arunce cu asemenea cantități de noroi?

Ce sunt vulcanii noroioși?

Structura Lusi, o prescurtare de la Lumpur Sidoarjo, adică „nămol Sidoarjo”, este un exemplu de caracteristică geologică cunoscută sub numele de vulcan noroios.

Aceștia se formează atunci când la suprafața Pământului erupe o combinație de noroi, fluide și gaze. Termenul „vulcan” este împrumutat din lumea mult mai cunoscută a vulcanilor magmatici, unde iese la suprafață rocă topită, notează Interesting Engineering.

În cazul vulcanilor noroioși, în multe cazuri, noroiul iese la suprafață destul de liniștit. Dar uneori erupțiile sunt destul de violente. În plus, cea mai mare parte a gazului care iese dintr-un vulcan noroios este metan, care este foarte inflamabil. Acest gaz se poate aprinde, creând erupții de foc spectaculoase.

Astfel de vulcani sunt puțin cunoscuți în America de Nord, dar mult mai des întâlniți în alte părți ale lumii, precum Indonezia, Azerbaidjan, Trinidad, Italia și Japonia. În România, sunt foarte cunoscuți Vulcanii Noroioși din județul Buzău.

Fluide aflate sub o mare presiune

Ei se formează atunci când fluidele și gazele care s-au acumulat sub presiune în interiorul Pământului găsesc o cale de ieșire la suprafață printr-o rețea de fracturi. Fluidele se deplasează în sus prin aceste crăpături, purtând noroi cu ele, creând vulcanul de noroi pe măsură ce evadează.

Conceptul este similar cu o anvelopă de mașină care conține aer comprimat. Atât timp cât anvelopa este intactă, aerul rămâne în siguranță în interior. Odată ce aerul are o cale de ieșire, totuși, începe să scape. Uneori, aerul scapă cu o scurgere lentă, în alte cazuri, are loc o explozie.

Suprapresiunea din interiorul Pământului se acumulează atunci când fluidele subterane nu pot scăpa de sub greutatea sedimentelor de deasupra. O parte din acest fluid a fost prins în sediment atunci când s-a depus. Alte fluide pot migra din sedimente mai adânci, în timp ce altele pot fi generate în sedimente prin reacții chimice.

Un tip important de reacție chimică generează petrol și gaze naturale. În cele din urmă, fluidele pot deveni suprapresate dacă sunt strânse de forțele tectonice în timpul apariției munților.

Vulcani „artificiali”

Suprapresiunile sunt frecvent întâlnite în timpul forării pentru petrol și gaze, acestea fiind cunoscute și ținându-se cont de ele. O modalitate principală de a face față suprapresiunilor este umplerea sondei cu noroi dens de foraj, care are o greutate suficientă pentru a face față suprapresiunilor.

Dacă puțul este forat cu o greutate insuficientă a noroiului, orice fluide suprapresate pot să urce în forță pentru a exploda la suprafață. Exemple celebre de explozii includ erupția Spindletop din 1901, din Texas, și cel mai recent dezastru, Deepwater Horizon din 2010, din Golful Mexic. În aceste cazuri, petrolul, nu noroiul, a „erupt” din puțuri.

Vulcanii noroioși sunt utili pentru știință

Pe lângă faptul că sunt fascinanți în sine, vulcanii noroioși sunt, de asemenea, utili pentru oamenii de știință ca ferestre către condițiile adânci din interiorul Pământului. Acești vulcani pot aduce materiale de la o adâncime de până la 10 kilometri sub suprafața Pământului, astfel încât chimia și temperatura lor pot oferi informații utile asupra proceselor din adâncurile Pământului care nu pot fi obținute în niciun alt mod.

De exemplu, analiza noroiului care erupe din Lusi a arătat că apa a fost încălzită de o cameră magmatică subterană asociată cu complexul vulcanic Arjuno-Welirang din apropiere. Fiecare vulcan noroios dezvăluie detalii despre ceea ce se întâmplă în subteran, permițându-le oamenilor de știință să construiască o vedere 3D mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în interiorul planetei.

Astăzi, la mai bine de 16 ani de la începutul erupției, structura Lusi din Indonezia continuă să erupă, dar într-un ritm mult mai lent. Noroiul său acoperă o suprafață totală de aproximativ 7 km pătrați (comparabilă cu peste 1.300 de terenuri de fotbal) și este ținut în spatele unei serii de diguri care au fost construite până la o înălțime de 30 de metri.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De unde provine denumirea de „Marea Moartă”?

Vești bune! Gaura din stratul de ozon continuă să se micșoreze

O treime din ghețarii Patrimoniului Mondial vor dispărea până în 2050

Succesul acțiunilor climatice depinde de gestionarea, în viitor, a resurselor de apă