De ce bărbații au păr facial, dar femeile nu?

Fie că alegi să îți lași barbă sau doar o mustață, capabilitatea de a-ți crește părul facial este dată de hormonii din organism.

Hormonii sexuali numiți androgeni, care încurajează dezvoltarea trăsăturilor masculine, sunt principalul motiv pentru care bărbații în general își pot crește părul facial, iar femeile, în general, nu pot.

• Atomii se pot atinge între ei?
• Ce este masca lui Xiuhtecuhtli?

Foliculii de păr nu sunt atât de simpli pe cât par. Uneori androgenii stimulează creșterea părului. Alteori, o reduc. Iar în unele situații, de exemplu în canalul urechii, androgenii fac părul să crească, dar cu întârziere, la decenii după ce aceiași hormoni sexuali declanșează creșterea bărbii, scrie Live Science.

De unde vine această diversitate foliculară? Răspunsul este complicat.

Părul facial are un mecanism complex

„Realitatea este că, în prezent, cercetătorilor încă le este dificil să răspundă în mod concludent la această întrebare”, a spus Ben Miranda, chirurg plastician consultant la Centrul St. Andrew’s pentru Chirurgie Plastică și Arsuri și profesor la Universitatea Anglia Ruskin din Regatul Unit, „dar există diferențe în interiorul foliculilor de păr în funcție de partea corpului de unde provin”.

Înainte de pubertate, foliculii de păr de pe corp produc păr vellus, un păr scurt, ușor și fin, cum este, de exemplu, cel de pe spatele mâinii unei femei.

La pubertate, atât bărbații cât și femeile produc mai mulți androgeni, și anume testosteron și dihidrotestosteron. Însă corpul masculin produce mult mai mulți androgeni. Acești androgeni stimulează foliculii de păr să producă păr mai închis la culoare și mai gros, cunoscut sub numele de păr intermediar, cum este „puful de piersică” văzut de obicei pentru prima dată pe buza superioară.

De-a lungul timpului, stimularea androgenilor încurajează producerea de „păr terminal” (care este și mai închis, și mai gros), precum cel de pe scalp.

Androgenii fac acest lucru prin creșterea duratei de timp pe care o petrece un anumit folicul de păr în faza sa de creștere în raport cu fazele de repaus sau de cădere, a declarat Miranda.

Părul feminin

Și părul de pe corpul feminin se schimbă în timpul pubertății, dar nu la fel de dramatic ca la bărbați. Părul facial din apropierea urechii trece de la vellus la șuvițe intermediare, iar părul de la axilă și cel pubian trece la stadiul de păr terminal.

Terapia hormonală masculinizantă, folosită uneori de persoanele transgender, are un efect similar asupra părului corporal. În câțiva ani de la începerea terapiei cu testosteron, părul facial și cel corporal devine mai închis la culoare și se îngroașă, potrivit Universității din California, San Francisco.

Chelia

Însă mecanismul nu este chiar atât de simplu. În unii foliculi ai scalpului, androgenii încurajează de fapt exact opusul față de părul de pe corp. În loc să declanșeze o tranziție de la păr vellus la păr intermediar și apoi la păr terminal, androgenii determină părul terminal să devină păr intermediar și apoi provoacă o tranziție de la părul intermediar la păr vellus.

Aceasta se numește alopecie androgenă, mai bine cunoscută sub denumirea de calviție (chelie) masculină. Nu toți bărbații sunt sensibili genetic, dar la cei care sunt, rezultatul este subțierea foliculilor în partea din față a scalpului, care se extinde treptat spre spatele capului, odată cu vârsta.

„Ceea ce este cu adevărat ciudat este că un folicul de păr de pe scalp care se află într-o anumită zonă este sensibil la androgeni, iar cel de alături nu este. Pur și simplu nu are sens”, spune Miranda.

Diferențele sunt specifice locului de pe corp unde se dezvoltă foliculul de păr; dacă transplantați un folicul care nu este sensibil la androgeni într-o zonă de chelie de pe scalp, părul va crește. (De aceea funcționează operația de transplant de păr.)

Un cumul de factori

Dar motivele din spatele acestor diferențe sunt greu de înțeles, a spus Miranda. Genele din fiecare folicul sunt aceleași, dar controlul activității genelor (un domeniu numit epigenetică) este în mod clar diferit. Există diferențe complexe în semnalizarea celulelor sau în cascada de instrucțiuni moleculare care determină creșterea, odihna sau pierderea foliculului, a spus Miranda.

Unele gene devin mai mult sau mai puțin active în timpul cheliei, dar cercetările nu au găsit întotdeauna consistență în acele modele genetice.

„Aici conlucrează diferențele epigenetice, reglarea căilor de semnalizare, expunerea exogenă la diferite medii, hormonii care circulă în organism în acea perioadă”, a spus Miranda.

Legătura dintre părul facial și cancerul de prostată

Miranda și echipa sa lucrează la dezvoltarea foliculilor de păr intermediari sensibili la hormoni, care pot fi ținuți în viață în laborator, pentru a investiga acești factori. Această cercetare ar putea fi utilizată nu doar pentru a ajuta la prevenirea cheliei, ci și pentru a trata unele forme de alopecie sau pierdere a părului atât de pe scalp, cât și de pe corp; și pentru hirsutism, o afecțiune în cazul căreia femeilor le crește părul facial și corporal neobișnuit de gros.

Sensibilitatea la androgeni este un lucru pe care foliculii de păr îl au în comun cu celulele prostatei, a observat Miranda. Sub influența androgenilor, prostata se poate mări sau deveni canceroasă, o afecțiune extrem de frecventă la bărbații în vârstă. Studierea modului în care androgenii afectează procesele celulare din foliculii de păr ar putea ajuta la dezvăluirea modului în care aceiași hormoni provoacă probleme de prostată la bătrânețe.

Vă recomandăm să citiți și:

Unde se termină Pământul și începe spațiul cosmic?

Care a fost cel mai lung fulger înregistrat vreodată?

Am putea călători vreodată mai repede decât viteza luminii?

Ce înălțime a avut cel mai mare val înregistrat vreodată pe Pământ?