Electorii sunt cei care au sarcina de a desemna viitorul Președinte ale SUA.
Alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii se bucură o acoperire medie foarte largă, chiar și din partea publicațiilor care nu își au sediul peste ocean. De ce? Deoarece indiferent de câștigători, politicile acestora vor avea o influență majoră asupra evoluțiilor politice, economice și militare din lume.
O parte importantă a acestui proces electoral este reprezentată de către Colegiul Electoral, acesta fiind cel care, în realitate decide câștigătorul, notează History.
Unii dintre Părinții Fondatori ai SUA credeau că alegerea directă a Președintelui, la nivel național de către cetățeni, ar fi cea mai democratică metodă. Alții au susținut că un vot popular direct ar putea fi nedrept, deoarece ar da prea multă putere statelor mai mari și mai populate. Se temeau, de asemenea, că opinia publică ar putea fi manipulată prea ușor și se temeau că alegerea directă ar putea duce la un lider tiranic hotărât să preia puterea absolută pentru sine.
Rezultatul acestei lupte a fost Colegiul Electoral, sistemul prin care americanii nu votează pentru președinte și vicepreședinte, ci pentru un grup mai mic de oameni, cunoscuți ca Mari Electori. Aceștia își exprimă apoi voturile direct pentru președinte și vicepreședinte, la o ședință care are loc la câteva săptămâni după alegerile generale.
Există 538 de electori în total, câte unul pentru fiecare membru al Senatului și al Camerei Reprezentanților și trei electori care reprezintă districtul Columbia, unde se află capitala SUA. Pentru a câștiga, un candidat la președinție și colegul sau colega sa au nevoie de o majoritate de 270 de voturi. De cele mai multe ori, dar nu întotdeauna, câștigătorul Colegiului Electoral este și câștigătorul votului popular.
Articolul II, secțiunea 1 din Constituție prevede că acești electori nu pot fi membri ai Congresului și nici nu pot deține funcții federale, restul criteriilor fiind lăsate seama statelor. Conform celui de-al 14-lea amendament, ratificat după Războiul Civil, electorii nu pot fi, de asemenea, persoane care „s-au angajat în insurecție sau rebeliune împotriva Statelor Unite sau au dat ajutor sau adăpost inamicilor săi”
Constituția acordă fiecărui stat un număr de electori egal cu totalul reprezentanților și senatorilor care reprezintă acel stat în Congresul SUA. Legiuitorii fiecărui stat sunt responsabili de selectarea electorilor, dar modul în care fac acest lucru variază de la stat la stat. Până la mijlocul anilor 1800, era practica standard pentru multe legislaturi de stat era să numească pur și simplu electorii, în timp ce alte state își lăsau cetățenii să decidă.
Astăzi, cea mai comună metodă de desemnare a Marilor Electori este prin convențiile partidelor care au loc în fiecare stat. Convenția de stat a fiecărui partid politic desemnează o listă de potențiali electori, iar la convenție se ține un vot. Într-un număr mai mic de state, electorii sunt aleși prin votul comitetului central al partidului de stat. Oricum ar fi, partidele politice aleg de obicei persoanele pe care doresc să le recompenseze pentru serviciul și sprijinul acordat partidului. Electorii pot fi foști sau actuali aleși locali sau lideri de partid dintr-un stat sau persoane care au un fel de legătură personală sau profesională cu candidatul partidului.
În prima luni după a doua miercuri din decembrie, membrii Colegiului Electoral se întâlnesc în statele lor și își exprimă voturile oficiale pentru președinte și vicepreședinte. Patruzeci și opt de state și districtul Columbia au un sistem de câștigător-ia-tot, în care partidul al cărui candidat câștigă votul popular într-un stat îi numește pe toți electorii acelui stat din Colegiul Electoral.
Maine și Nebraska au un sistem care încearcă reprezentarea mai exactă a districtelor. Aceste state numesc alegători în funcție de cine a câștigat votul popular în fiecare district, la care se adaugă doi electori care trebuie să voteze pentru câștigătorul general al votului popular al statului.
Acesta este punctul în care lucrurile se complică foarte mult, în comparație, în cazul țării noastre candidatul sau candidata care depășește pragul 50% plus 1, în cazul SUA, lucrurile sunt mult mai complexe, așa cum am arătat mai sus și asta datorită Colegiului Electoral. Constituția nu impune Marilor Electori să voteze conform rezultatelor votului popular din statele lor și nu există nicio lege federală care să impună acest lucru. Dar o serie de state au adoptat legi care amenință să pedepsească așa-numiții „electori necredincioși”, care nu votează conform votului popular al statului.
Electorii care nu respectă votul popular nu au decis niciodată rezultatul alegerilor și mai mult de 99% dintre cei care au ajuns în Colegiul Electoral au votat așa cum s-au angajat să o facă. Dar, încă din 2016, șapte electori nu au respectat votul statului lor la votul prezidențial și șase au făcut același lucru la votul pentru vicepreședinte. Trebuie precizat că aceștia au fost amendați și înlocuiți de statele lor.
În 2020, Curtea Supremă a SUA a decis că Constituția nu impune ca persoanele alese să servească în Colegiul Electoral să voteze într-un anumit mod și că acestea sunt libere să voteze după cum cred de cuviință. În schimb, Curtea a susținut că statele au puterea constituțională de a forța electorii să voteze în conformitate cu votul popular al statului lor.
Ce se întâmplă în cazul unei remize în alegerile prezidențiale americane?
Prin ce schimbări a trecut Constituția SUA de-a lungul timpului?
De ce alegerile din SUA au loc întotdeauna într-o zi de marţi a lunii noiembrie?