Cum se adaptează creierul la viața în spațiu

Imaginile realizate cu ajutorul computerului tomograf au dezvăluit primele dovezi clare privind modul în care creierul se adaptează la provocarea ciudată și deseori amețitoare de adaptare la mișcarea în spațiu.

Analizele făcute pe 11 cosmonauți, care au petrecut fiecare câte șase luni pe orbită, au descoperit creșteri ale substanțelor alba și cenușie în trei regiuni ale creierului, acestea fiind foarte implicate în mișcarea fizică.

• De ce este încă atât de greu să construim arme nucleare?
• De ce sunt casele dreptunghiulare?

Schimbările reflectă „neuroplasticitatea” creierului, capacitatea sistemului nervos de a-și modifica structura și funcțiile de-a lungul vieții, dar și pentru a se adapta la condițiile și stimulii la care sunt expuși astronauții.

„Cu ajutorul tehnicilor folosite, putem vedea clar că există schimbări microstructurale în trei regiuni majore ale creierului care sunt implicate în capacitatea motorie”, a explicat Steven Jillings, expert în neuroștiințe, de la Universitatea Antwerp din Belgia.

Sindromul neuro-ocular asociat zborului spațial

Organismul celor care vizitează Stația Spațială Internațională (ISS) se confruntă cu un șoc dramatic dintr-o sumedenie de motive, însă cel mai frapant este imponderabilitatea. În timp ce stația spațială și locuitorii săi sunt prinși de gravitație, aceștia cad în mod constant în jurul planetei, iar corpul trebuie să-și modifice simțurile astfel încât să reziste în acest mediu extrem.

Imaginile cu creierul cosmonauților, făcute înainte și după misiunile care au durat în medie 171 de zile, precum și șase luni mai târziu, au confirmat că lichidul cefalorahidian înconjoară creierul se redistribuie în orbită, împingând organul în sus, spre craniu. Acest lucru extinde și cavitățile pline cu lichid, numite ventricule, ceea ce ar putea duce la o reducere în claritatea percepției vizuale, condiție medicală numită „sindromul neuro-ocular asociat zborului spațial” (SANS).

Trei regiuni majore ale creierului sunt modificate

Totuși, imaginile au mai identificat și schimbări microstructurale în trei zone ale creierului, anume cortexul motor primar, care trimite semnale de mișcare la mușchi; cerebelul, care joacă un rol important în controlul activității motorii, dar și asupra funcțiilor cognitive; și ganglionii sau nucleii bazali, o zonă care ajută în declanșarea mișcărilor. Unele dintre schimbări au fost evidente și la șapte luni după ce cosmonauții s-au întors pe Terra, scrie The Guardian.

„Ce vedem are foarte multă logică. Este un semn al situației extrem de complexe prin care trec cosmonauții, anume încercarea de a se adapta la acest mediu extrem. Un lucru care este foarte diferit în spațiu este lipsa gravitației. Dacă există o lipsă de gravitație, trebuie să înveți din nou cum să te miști”, a explicat Floris Wuyts, autor principal al noului studiu publicat în Science Advances.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce presupune cariera de astronaut?

Câţi oameni au aplicat la NASA pentru a deveni astronauţi

Ce obiecte inedite au dus astronauții cu ei în spațiu de-a lungul timpului

Un studiu al NASA arată că astronauţii riscă probleme de circulaţie în cazul misiunilor extinse în spaţiu