Termenul a apărut în anul 1923 și descrie modul în care o comunitate a devenit imună la o boală chiar dacă nu toți membrii au fost imunizați.
Pandemia de COVID-19 a atras atenția autorităților și a publicului asupra epidemiologilor și a muncii acestora. Un termen care a fost vehiculat des în ultima vreme, în contexte mai mult sau mai puțin avizate. a fost cel de este cel de „imunitate de turmă”, fiind considerată o posibilă soluție pentru problemele cu care ne confruntăm.
Termenul a fost propus de către oamenii de știință de la Universitatea Manchester, Regatul Unit, în 1923 și face trimitere la situația în care transmiterea unei maladii este oprită în cadrul unei comunități, chiar dacă nu toți membrii acesteia au fost imunizați, notează Live Science.
Oamenii de știință explică faptul că acest tip de imunitate poate fi obținut prin intermediul vaccinării. Paul Hunter, profesor al Universității East Anglia, Regatul Unit, explică faptul că la baza acestui concept se află întrebarea: „Care este numărul de persoane care trebuie vaccinate pentru a eradica o maladie?”.
Obținerea imunității de turmă se dovedește complicată, aceasta depinzând de o serie de factori. Cercetătorii explică faptul că în cazul noului coronavirus este imposibilă obținerea acestui tip de imunitate și asta deoarece cercetătorii nu au obținut încă un vaccin împotriva acestuia.
Calcularea numărului de persoane care trebuie imunizate pentru a opri răspândirea unei boli se dovedește o sarcină simplă. Astfel, oamenii de știință trebuie să determine, în primă instanță, numărul mediu de indivizi pe care o persoană îi poate infecta. Aflarea acestui numărare la bază studierea patogenilor implicați și a identificării proprietăților acestora.
În 2014, Ebola avea o rată de infectare de două persoane, în timp ce pentru COVID-19 numărul se ridică la trei. Există și cazuri extreme: pojarul, care poate face ca o persoană să infecteze alte 15.
Dată fiind această rată de infectare a COVID-19, oamenii de știință sunt de părere că este nevoie ca cel puțin două treimi din populație să fie vaccinate pentru a putea obține imunitatea de turmă împotriva acestei maladii.
„Imunitatea de turmă ar fi foarte scopul unui program de vaccin împotriva COVID-19”, explică Danny Altmann, profesor de imunologie al Colegiului Imperial din Londra. „Acesta este motivul pentru care un posibil vaccin trebuie evaluat și studiat calm și obiectiv. Avem nevoie de cele care sunt imunogene, care protejează sigur și conferă un nivel de răspuns susținut”, mai adaugă acesta.
Adevărul este că multe detalii despre această maladie încă nu sunt înțelese pe deplin și asta în ciuda faptului că oamenii de știință din întreaga lume fac tot posibilul în această direcție. Asta înseamnă și că orice potențial răspuns pe această temă pe care l-am putea primi în acest moment ar putea fi incomplet.
Gregory Poland, cercetător al Clinicii Mayo, Statele Unite ale Americii, este de părere că nu este posibilă o imunizare permanentă a persoanelor, iar asta se transpune și asupra comunității ca întreg. „Știm că, la doi sau trei ani după o infecție, anticorpii devin nedetectabili la pacienții cu SARS, MERS și, deci, nu este o surpriză”, explică cercetătorul. Acesta mai adaugă: „Ideea că vom face un vaccin și vom fi imuni permanent așa cum s-a întâmplat cu rujeola, rubeola, variola sau poliomielita pur și simplu nu este adevărată în acest caz (n.r. coronavirus)”.
Un vaccin experimental împotriva COVID-19 are rezultate pozitive în testele pe oameni