Cercetătorii au analizat trei câini care erau capabili să detecteze sursele foarte slabe de căldură cu ajutorul nasurilor lor.
Potrivit studiului publicat în Scientific Reports, acest fenomen nu are legătură cu reglarea temperaturii corpului, aşa cum s-a crezut mult timp, nasurile lor fiind de fapt detectoare ultrasensibile de căldură.
Oamenii de ştiinţă din Suedia şi Ungaria au descoperit că atunci când temperatura ambientală era de 30 de grade Celsius, rhinariumul (vârful umed al nasului) câinilor avea o temperatură de 5 grade Celsius. Dacă temperatura exterioară era de 0 grade Celsius, nasul câinelui avea o temperatură de circa 8 grade Celsius. La o temperatură ambientală de circa 15 grade Celsius, cei doi factori erau egali.
O asemenea diferenţă sugerează că această parte a nasului serveşte ca funcţie senzorială, putând detecta sursele foarte slabe de căldură, precum animalele de mici dimensiuni, de la o distanţă de 1,5 metri.
În cercetarea lor, oamenii de ştiinţă de la Universităţile Lund (Suedia) şi Eotvos Larand (Ungaria) au analizat trei câini care au fost antrenaţi să identifice care dintre două obiecte identice, cu o lăţime de 10 cm, au fost încălzite la o temperatură cu 12 grade Celsius mai mare decât temperatura ambientală.
„Toţi câinii ar putea detecta stimulii unei radiaţii termice slabe în experimente dublu-orb”, au afirmat cercetătorii, potrivit Sky News.
Totdată, aceştia au folosit imagistica RMN funcţională pe 13 câini treji, comparând răspunsurile la stimuli de căldură la temperaturi similare precum în experimentul comportamental. „Stimulii calzi au determinat un răspuns neuronal crescut”, au afirmat cercetătorii.
Oamenii de ştiinţă au precizat că toţi stimulii de căldură radiantă folosiţi în axeprimente au fost prea slabi pentru a fi simţiţi de către mâinile oamenilor, chiar şi de la distanţe scurte. „A trebuit să atingem suprafeţele pentru a simţi căldura”, au precizat ei.
Vă recomandăm şi:
Curiozităţi despre animale care te vor surprinde