Studiile pe animale oferă rezultate relevante pentru oameni?

În studiile medicale realizate pentru a înţelege mai bine modul în care unele maladii evoluează sau pentru a testa noi medicamente şi terapii, oaemeni de ştiinţă apelează la organismele model. În teorie, între aceste animale prezintă destule similarităţi cu corpurile umane pentru a putea extinde concluziile legate de acestea şi asupra oamenilor. Totuşi, după cum subliniază unii oameni de ştiinţă, în unele cazuri concluziile pe care cercetătorii le trag despre oameni, pornind de la animale, pot fi puse la îndoială, notează Medical News Today.

În lumea ştiinţifică, problematica folosirii datelor obţinute din studiile pe animale pentru a realiza predicţii despre organismele umane se numeşte relevanţă clinică. Adesea, oamenii de ştiinţă care solicită finanţarea studiilor, trebuie să includă şi o explicaţie legată de relevanţa clinică legată de animalele folosite în aplicaţiile lor. Dacă oamenii de ştiinţă trebuie să se supună unor reguli stricte, noi jurnaliştii nu suntem legaţi de aceleaşi cerinţe şi există cazuri în care faptul că studiile sunt realizate pe animale este ocolit.

Dezbaterea legată de relevanţa clinică a folosirii animalelor este una vie şi care încă nu a fost tranşată, conturându-se două mari tabere: cei care susţin relevanţa clinică a animalelor prin raportarea la descoperirile făcute de-a lungul timpului cu ajutorul lor şi o a doua tabără care susţine că folosirea animalelor nu are vreo relevanţă clinică.

Un argumennt important în favoarea folosirii animalelor model în studiile clinice pe care oamenii de ştiinţă îl aduc priveşte similitudinile dintre biologia mamiferelor folsoite în aceste studii şi cea a oamenilor. Dr. Françoise Barré-Sinoussi şi dr. Xavier Montagutelli, ambii de la Institutul Pasteur din Paris au scris într-un articol din anul 2015: „Folosirea animalelor nu este bazată doar pe similarităţile biologice, ci şi pe faptul că, adesea, bolile afectează într-un mod asemănător oamenii şi animalele folosite în studii”. Ei explică faptul că s-au remarcat asemănări majore în ceea ce priveşte modul în care maladii precum cancerul, diabetul, hipertensiunea, alegiile, epilesia ş.a. afectează în moduri asemănătoare oamenii şi organismele model. Ei subliniază, de asemenea, că în proporţie de 90% medicamentele folosite de către veterinari şi de către medicii pentru oameni sunt similare.

Pe de altă parte, oamenii d eştiinţă care pun la îndoială relevanţa clinică a organismelor model subliniază faptul că „ aceste modele nu pot fi în totalitate valide din cazua faptului că pot exista factori perturbatori specifici fiecărei specii”, după cum argumnetează dr. Pandora Pound din Marea Britanie şi dr. Merel Ritskes-Hoitinga din Olanda, într-un articol pe care l-au scris în anul 2018. Argumentul lor porneşte de la cerinţele metodologice ale industriei farmaceutice şi de la cerinţa ca un medicament nou să ofere rezultate pozitive înainte de a ajunge la studiile clinice pe oameni. argumentul lor pleacă de la ideea că deşi au avut loc multe descoperiri cu ajutorul animalelor, acestea nu pot fi confirmate în mod absolut de către studiile pe oameni.

În această dezbatere, există şi o serie de cercetători care aleg să meargă pe o cale de mijloc. Unul dintre aceşti oameni de ştiinţă este dr. Vootele Voikar, el explică faptul că pentru a folosi organismele model, oamenii de ştiinţă trebuie să evite antromofizarea acestora şi ia mereu în considerare diferenţele specifice ale fiecărei specii în parte.

Citeşte şi: