În general, suntem învăţaţi să nu spunem lucruri pozitive despre noi şi să nu fim în dezacord cu ceilalţi. Acest lucru poate face ca un compliment să fie inconfortabil – ori îl accepţi, încălcând prima regulă nescrisă, ori îl respingi, încălcând a doua regulă. De asemenea, există un beneficiu social de a fi modest ca răspuns la un compliment. În multe feluri, răspunsul acceptabil este chiar stânjeneala, iar disconfortul pe care-l simţi poate fi cauzat de ideea subconştientă că ar trebui să te simţi în acel mod, scrie Curiosity.
Mai mult, poţi internaliza ideea că persoana care face complimentul nu este sinceră, ceea ce mai adaugă un strat de disconfort. Poate cauza şi activarea sindromului impostorului. Dacă colegii complimentează lucrul despre care eşti nesigur, nu este aceasta dovada că este totul în capul tău? Răspunsul este nu, înseamnă că eşti doar mai capabil decât crezi.
Mai există un element de laudă care este inconfortabilă: partea publică. Anxietăţile în ceea ce priveşte atenţia pozitivă sunt bine documentate şi destul de uşor de înţeles. Când cineva te complimentează, nu spun doar că ai făcut o treabă bună, ci spun, indirect, şi că te urmăresc. Chiar dacă sunt de acord cu ce ai făcut, îţi poţi reaminti partea procesului pe care doreşti să nu o fi văzut – sau poate începi să te îngrijorezi că, pe viitor, lucrurile nu vor merge atât de bine.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cele mai bune moduri prin care poţi face şi primi complimente
10 lucruri fascinante şi totodată terifiante despre psihologia umană
Adevărul despre 6 mituri celebre din psihologia populară