Trebuie să recunoaştem că nu trăim pe cea mai mare planetă din Univers, nici măcar pe cea mai mare din galaxia noastră. Ba din contră, astronomii ne spun că Terra ar putea încăpea, fără nicio problemă, de 1.000 de ori, în interiorul lui Jupiter şi de cel puţin 1 milion de ori în interiorul Soarelui. Putem merge şi mai departe şi aflăm că cea mai mare stea cunoscută poartă numele de ,,UY Scuti” şi are o dimensiune de 1.700 de ori mai mare decât cea a astrului în jurul căruia gravitează Pământul. Până la urmă, ajungem să ne punem întrebarea: care este cea mai mare structură din Univers?
Continuăm însă spre fruntea listei şi aflăm de găurile negre supermasive, ale căror mase pot fi chiar şi de 21 de miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui. O astfel de structură se presupune că există în interiorul clusterului Coma, care include nu mai puţin de 1.000 de galaxii. Prin urmare, în spaţiul cosmic există ansambluri de dimensiuni mult mai ample decât găurile negre supermasive, galaxiile. De exemplu, Calea Lactee are un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumină, însă astronomii presupun că, în cosmos, cele mai vaste galaxii pot avea diametre chiar şi de câteva milioane de ani-lumină.
Încetul cu încetul, ne apropiem de finalul clasamentului şi aflăm de existenţa clusterelor, grupuri formate din galaxii unite între ele. De exemplu, Calea Lactee face parte dintr-un grup format din 24 de galaxii, printre care se numără şi Andromeda. Deşi, în momentul în care au descoperit existenţa clusterelor, astronomii au presupus că acestea sunt cele mai mari structuri existente în Univers, s-a dovedit faptul că ele fac parte, la rândul lor, din alte grupuri.
Acele structuri au fost denumite ,,superclustere”. Cea mai vastă dintre ele a fost descoperită în anul 2013, a fost denumită ,,Marele Zid Hercules-Corona Borealis” şi astronomii spun că ne-ar trebui nu mai puţin de 10 miliarde de ani pentru a o traversa. Oamenii de ştiinţă au concluzionat astfel că superclusterul este cea mai mare structură identificată până acum în spaţiul cosmic.
Deşi a fost descoperit de o echipă de la Serviciul Public al Universităţii Naţionale din Ungaria, superclusterul a captat imediat atenţia specialiştilor NASA. În 2013, aceştia au arătat că Marele Zid Hercules-Corona Borealis nu respectă principiul conform căruia orice obiect ar trebui să aibă o înfăţişare uniformă în momentul în care este observat la o distanţă suficient de mare. Cu toate acestea, superclusterul nu era deloc uniform.
,,Credeam că nu poate exista o structură atât de vastă. Chiar dacă sunt coautor al studiului, am unele îndoieli. Chiar şi aşa, presupunem că superclusterul este real. Există şi alte structuri care nu respectă omogenitatea Universului: Marele Zid Sloan sau Marele Grup de Quasari ar fi două exemple. Ar putea exista însă şi alte grupuri, unele dintre ele chiar mai mari decât cele descoperite până acum. Numai timpul ne va spune”, declara astronomul american Jon Hakkila, într-o conferinţă de presă emisă de Colegiul Charleston din Carolina de Sud, în anul 2014.
Sursa: space.com
Vă mai recomandăm şi: Misterioase unde radio vin dintr-o galaxie apropiată
O nouă galaxie a fost descoperită la o distanţă-record de Pământ!
Hubble a identificat cea mai îndepărtată galaxie