Primele menţionări ale melodiei datează încă din Războiului Civil American.
În iulie 1862, Generalul american Daniel Butterfield şi brigada lui de soldaţi şi-au aşezat tabăra la Harrison, Virginia, pentru a se recupera după cele şapte zile de bătălie de lângă Richmond. Nemulţumit de sunetul standard de goarnă, care notifica trupele că e timpul pentru a merge la culcare, Butterfield s-a gândit că apelul ar trebui să sune mai melodios şi a remodelat sunetul de goarnă deja existent folosit pentru a semnala sfârşitul zilei.
După ce brigada lui Butterfield a avut propriul gornist, gorniştii de la alte unităţi au devenit interesaţi de semnalul sonor de 24 de note. Astfel acesta s-a răspândit rapid în întreaga armată şi a prins la confederaţi.
Nu cu mult timp după ce Butterfield a creat „Taps”, această melodie a fost cântată la o înmormântare militară, pentru o unitate de artilerişti omorâţi în desfăşurarea misiunii. Comandantul lor, căpitanul John Tidball, a decis că apelul cu goarna ar fi mai sigur decât tradiţionalele trei salve de puşcă la mormântul soldatului, o mişcare care ar fi putut fi confundată de către inamic ca fiind un atac în apropiere.
În ceea ce priveşte denumirea „Taps”, cea mai probabilă explicaţie este că aceasta provine din faptul că, înainte de apariţia şi inventarea apelului la goarnă a lui Butterfield, apelul către trupe, că e timpul de culcare şi trebuie stinse luminile, a fost urmat de trei bătăi de tobe, numit „Drum Taps”.
Istoricul şi expertul Jari Villanueva a menţionat că apelul cu goarna a lui Butterfield a fost cunoscut oficial ca „Stingeţi Lminile”, în manualele militare americane de până în 1891. Din acel moment, „Taps” a fost o parte recunoscută, în mod oficial, a ceremoniilor funerare militare din SUA.
Astăzi, la mormântul lui Berkeley, istoric considerat a fi tabăra din Harrison, există un monument de comemorare a originilor melodiei „Taps”.
Sursa: History
Vă recomandăm şi aceste articole: