Chiar dacă uneori vârtejurile sunt periculoase, este bine de ştiut că totuşi nu există, cel puţin în oceane, acea forţă de atragere către fundul apei.
Vârtejul se produce atunci când apa întâlneşte diverse obstacole, obligând-o că capete o traiectorie circulară. Pe măsură ce viteza creşte, forţa centrifugă „aruncă” apa înspre exterior, rezultatul fiind o „pânie” care „suge” orice obiect aflat în zona sa de acţiune.
Vârtejurile oceanice sunt produse de lovirea unui val de cel precedent, în condiţiile în care acestea se găsesc în locuri înguste, cum ar fi canalele dintre insule sau din apropierea ţărmului. La un momentdat, valurile capătă o mişcare circulară.
Atunci când adâncimea apei este mare, miscarea de rotaţie se transformă într-una de spirală la care se adaugă o forţă de atragere către centrul vărtejului (reţineţi că nu este cazul vârtejurilor oceanice).
Cele mai faimoase vârtejuri sunt Maelstrom, din largul Norvegiei, Caribda, format în canalul îngust dintre Italia şi Sicilia, şi vârtejul format sub Cascada Niagara.