Retardarea mentală nu este o boală singulară, ci mai degrabă un simptom sau semn că ceva este în neregulă. Ea are mai multe cauze şi nu toate sunt înţelese. Această afecţiune a început în perioada de dinaintea împlinirii a 17 ani de viaţă, deoarece atunci mintea omului obişnuit atinge maturitatea.
Deşi experţii nu pot să cadă de acord pe acest subiect, mulţi dintre ei cred că inteligenţa unei persoane poate fi măsurată cu ajutorul anumitor teste. Rezultatele acestor examene de abilităţi mentale sunt cunoscute sub numele de „Intelligence Quotient” sau IQ. Un IQ mediu ajunge la nivelul 100. O persoană cu un IQ sub 70, care nu poate procesa rutina vieţii zilnice, este considerată retardată mental.
Există patru clase de retardare: uşoară, moderată, severă şi profundă. IQ-ul unui pacient retardat mental sever sau profund se situează sub 35. Capacităţile mentale ale acestor pacienţi nu depăşesc stadiul unui copil normal în vârstă de 5 ani şi au nevoie să fie îngrijiţi cu atenţie.
Persoanele cu o retardare moderată sau uşoară au mai puţine dificultăţi. Ele pot dezvolta abilităţi utile, pot lucra în ateliere speciale sau să aibă servicii cu sarcini simple. Ei citesc, scriu şi calculează cu dificultate, însă cei cu o retardare uşoară pot învăţa materii şcolare elementare.
Retardarea poate apărea în urma unor greşeli apărute la nivelul creierului, corpului sau a mediului în care copilul creşte. Până în prezent au fost identificate circa 200 de cauze ale retardării mentale. Acestea includ şi răni provocate la nivelul creierului în timpul naşterii, tumori cerebrale, afecţiuni neobişnuite ale sângelui, infecţii cu anumiţi viruşi, dar şi anumite tipuri de retardare mentală moştenită genetic.