Ce este cauciucul?

 Mai mult, atunci când Cristofor Columb a făcut cea de-a doua călătorie către Lumea Nouă, el a văzut nativi din Haiti, care participau într-o competiţie numită „guma copacului”.

Şi chiar mai devreme de atât, nativii din Asia de Sud-Est ştiau de existenţa cauciului preparat din „seva” unui copac, pe care o foloseau pentru a face coşuri şi vase rezistente la apă.

Cauciucul a fost găsit în mai mult de 400 de tipuri de viţă de vie, arbuşti şi copaci. Dar suma totală a tipurilor de cauciuc din fiecare plantă diferă cu mult şi este posibilă chiar şi extragerea cauciucului din păpădie, susai sau pelin.

Cauciucul este un fel de corp lipicios şi elastic, obţinut dintr-un lichid lăptos, cunoscut sub numele de „latex”, o formă specială de sevă. Latexul apare în coji de copac, rădăcini, cozi, crengi şi butuci ai copacilor de cauciuc.

Latexul constă în părţi minuscule de material lichid, solid şi semi-fluid, ce apare sub formă de licori lichide. Cauciucul înseamnă doar aproape 33% din latex. Restul reprezintă, în mare parte, apă. Particulele de cauciuc din latex se atrag şi, astfel, se formează mingile de cauciuc.

Cauciucul creşte în cele mai bune condiţii la 10 grade de Ecuator, iar zona de răspândire, cunoscută sub numele de „cureaua de cauciuc”, este de aproape 700 de mile distanţă faţă de fiecare parte a Ecuatorului.

Motivul unui astfel de fenoment este că acel cauciuc are nevoie de un climat oceanic şi umed, dar şi de un pământ bogat şi adânc. Cel mai bun cauciuc şi în cea mai mare cantitate provine dintr-un copac numit Hevea brasiliensis.

Aşa cum numele o spune, acesta a fost descoperit în Brazilia. Astăzi, aproape 96% din resursele globale de cauciuc natural încă provin din acest copac. El e cultivat într-o mare parte din zona „curelei de cauciuc”.

Primii oameni care au comercializat bunuri din cauciuc au fost, cel mai probabil, francezii, care au fabricat elastice pentru jartiere şi inele de suspensie, în perioada de dinaintea anului 1800.