Printre vertebratele mai mici, se află animale care îşi schimbă dinţii de mai multe ori, pe durata vieţii. De exemplu, atunci când sunt complet dezvoltaţi şi uzaţi, dinţii rechinilor cad, la fel ca părul şi sunt înlocuiţi de alţii.
Animalele de dimensiuni mari au dinţi mai puţini, care se schimbă mai rar. Evoluţia omului l-a adus la nivelul în care are nevoie doar de două rânduri de dinţi.
La naştere, un bebeluş nu are dinţi. Primii dinţi apar după şase luni, în centrul fălcii inferioare. În maxim doi ani, apare totalul de 20 de dinţi. Ei sunt cunoscuţi ca dinţi de lapte.
În urma acestor dinţi de lapte, stă în aşteptare o serie de dinţi care începe să apară după vârsta de şase ani. Astfel, primul set de dinţi este înlocuit între vârstele de 6 şi 12 ani. În plus, trei molari apar la marginea fiecărei părţi a fălcilor.
Un adult are 32 de dinţi permanenţi, în locul primului set de 20 de dinţi de lapte.
Omul are şi ceea ce se numeşte o dantură „colectivă”. Asta înseamnă că mai multe tipuri de dinţi – incisivi, canini, premolari şi molari – apar unul lângă altul. De asemenea, dinţii omului au înălţimi egale şi sunt aranjate în rânduri regulate.