Lamarck crede că gâtul girafei s-a alungit din cauza tendinţei de a ţinti către frunzele aflate în vârful copacilor. Dar alţi oameni de ştiinţă nu acceptă teoria lui Lamarck. Trebuie remarcat că girafa, în mod normal, nu este mai mare decât un cal mediu.
Atinge înălţimi ameţitoare, chiar şi de şase metri, graţie lungimii picioarelor şi a gâtului. Gâtul unei girafe are numai şapte vertebre, cam câte găsim şi la om. Dar fiecare vertebră este mult mai lungă decât la om. Din această cauză, gâtul unei girafe este ţeapăn. Dacă vrea să bea apă de la nivelul solului, girafa trebuie să-şi întindă cât mai mult picioarele pentru a atinge solul. Aspectul ciudat în care este constituită girafa îi permite să obţină hrana necesară.
Se hrăneşte numai cu verdeaţă, iar cum în savana africană este foarte puţină verdeaţă, gâtul lung permite girafei să ajungă la frunzele din vârful copacilor. Limba unei girafe are, în medie, 46 de centimetri lungime şi poate fi folosită cu atâta îndemânare încât girafa să ajungă şi la cele mai greu accesibile frunze. De asemenea, girafa are şi o buză superioară lungă ce îi permite să smulgă deodată cât mai multe frunze. Girafa se poate proteja în mai multe feluri.
În primul rând, culoarea îi permite să se ascundă în tufişuri înalte sau printre copaci. Are un simţ al auzului extrem de dezvoltat. Vede foarte bine şi are şi un simţ olfactiv dezvoltat. În plus, girafa poate dezvolta o viteză de până la 50 de kilometri pe oră, fiind mai rapidă decât orice cal. Când este atacată, girafa poate lovi cu picioarele din spate sau poate lovi cu capul precum un baros. Chiar şi un leu atacă o girafă cu atenţie, de cele mai multe ori învăluind-o pe la spate.