20-25% dintre mexicani sunt amerindieni, descendenţi ai populaţiilor precolumbiene . Aproximativ 10% sunt de origine spaniolă sau au strămoşi de alte origini decât cea amerindiană. Procentul rămas de 65-70% îl reprezintă metişii, rezultatul amestecării nativilor ameridieni cu spaniolii şi, în unele cazuri, şi cu africani (majoritatea acestora din urmă fuseseră aduşi ca sclavi de către spanioli în teritoriile cucerite în America, în secolele XVI – XIX).
Cine au fost primii locuitori ai Mexicului? Antropologii spun că îşi aveau originea în populaţiile asiatice care ar fi ajuns în America de Nord prin Strâmtoarea Bering. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla oricând într-o perioadă situată acum 10.000 – 25.000 de ani.
Au existat multe imperii amerindiene măreţe, cu peste 1.000 de ani înainte ca Hernán Cortés să ajungă aici. Primii au fost olmecii, apoi mayaşii ( a căror civilizaţie s-a dezvoltat în două mari etape şi a durat până la cucerirea teritoriului lor de către spanioli, în secolul al XVII-lea). Zapotecii şi mixtecii sunt alte civilizaţii precolumbiene care au înflorit în diferite perioade ale istoriei, pe teritoriul de azi al Mexicului, iar în momentul cuceririi spaniole, aztecii, conduşi de Montezuma, deţineau un imperiu înfloritor şi extins.
Din 1522 şi până în 1821, Mexicul, numit şi Noua Spanie, a fost colonie spaniolă. La începutul secolului al XIX-lea, amestecarea spaniolilor cu populaţia amerindiană a început să formeze ceea ce numim astăzi mexicani.
În timpul dominaţiei spaniole, grupul de guvernământ era format dintr-o minoritate: spanioli născuţi în Spania. Apoi, veneau spaniolii născuţi în Mexic. După ei, urmau metişii, care, cel mai adesea, adesea nu deţineau poziţii sociale înalte. Cel mai numeros grup era cel al amerindienilor, care se bucurau de prea puţine drepturi în societatea mexicană.
Este uşor de înţeles de ce a apărut o mişcare ce lupta pentru independenţa Mexicului şi pentru a obţine drepturi pentru populaţia majoritară a ţării.