Tăierea unui scalp însemna tăierea parţială şi jupuirea pielii capului pe care creştea păr. Victima putea fi vie sau moartă.
Tăierea scalpului se practica şi în vremuri străvechi, de către popoare barbare din Asia şi Europa, înainte să ajungă la indienii americani.
Printre indieni, această practică nu era agreată în multe triburi. De exemplu, indienii din nord-vestul Canadei şi de-a lungul coastei Oceanului Pacific nu au adoptat niciodată această practică.
Unii amerindieni colecţionau scalpuri pentru că ei credeau că, dacă aveau multe, erau curajoşi şi talentaţi în luptă. Printre unele triburi, scalpurile se foloseau în ceremonii religioase.
În timp ce coloniile americane se luptau cu indienii roşii, multe dintre ele ofereau recompense în bani pentru scalpuri. În anul 1724, reprezentanţii statului Massachusetts ofereau câte 500 de dolari pentru un scalp de războinic amerindian.
În 1775, aceeaşi colonie oferea 200 de dolari pentru scalpuri de băştinaşi de minim 12 ani şi 100 de dolari pentru scalpuri de femei şi copiii indieni roşii.
Din cauza încurajării acestui comerţ, multe triburi indiene care nu credeau în această practică au adoptat-o. Pentru ei, scalparea nu avea nicio importanţă în ceremonii.