Există foarte multe moduri prin care cuvintele pe care le folosim au apărut şi s-au dezvoltat. Grecii şi latinii au furnizat majoritatea cuvintelor folosite, în prezent, în limba engleză şi în alte limbi europene. De exemplu, din cuvântul latin „manus” („mână”) au derivat termenii manufactură, manichiură, emancipare şi manipulare.
Termenul grecesc „graphein” („a scrie”) a dat telegraf („scrierea la distanţă”), fonograf („scrierea cu sunet”), geografie („scrierea despre pământ”) şi tot aşa.
Şi prefixele latine şi greceşi ne-au dat multe cuvinte. „Anti” („împotriva”) a fost folosit pentru a forma antidetonante, antiseptic şi tot aşa. „Astro” („stea”) ne-a oferit astronomia. Există peste o sută de prefixe comune, folosite la mai multe cuvinte.
În limbile Europei se regăsesc şi cuvinte împrumutate din alte limbi în afară de greacă şi latină. În engleză, de pildă, există cuvinte împrumutate de la vikingi, din care provin termenii englezeşti pentru picior, poartă, pistrui, scaun, murdărie, taur, naştere, urât şi multe alte cuvinte. Normanzii au introdus cuvintele care înseamnă azi rugăciune, minister, parlament, sărăcie.
Mai târziu, pe măsură ce exploratorii au călătorit în lume, englezii au împrumutat cuvinte de peste tot. Din India provin termenii pentru bungalou, pumn, fals, prăjituri.
Germanii au furnizat cuvintele care înseamnă frica, goeleta, a cutreiera şi peisaj. Din Spania şi America Latină provin termenii pentru armada, cartof, transport, tabac şi uragan.
Este imposibil ca un articol scurt să ofere o idee despre toate sursele cuvintelor care formează, astăzi, limba engleză. Un etimolog care îşi face propriul studiu are, cu siguranţă, de făcut cercetări multe şi interesante.