Principalul motiv pentru care s-a practicat vânătoarea de balene este pentru a obţine ulei de balenă. Acesta se găseşte la balenele uriaşe şi la cele cu oase mari, cele albastre, cu cocoaşă.
Până la mijlocul secolului 19, era folosit cu orice ocazie era necesar uleiul: la lumânare, lubrifiere, ungerea metalelor, finisarea pielii vestimentare şi la fabricarea untului.
Uleiul de balenă era folosit mai ales în producerea de săpunuri şi margarină.
Cantitatea de ulei este mai mare la balenele găsite în apele Antarcticii şi Oceanul Arctic, pe perioada primăverii şi averii, atunci când balenele se hrăneau în cantităţi mari. O balenă albastră furnizează circa 19.080 litri de ulei, iar un caşalot oferă cam 7.950 de litri.
O consecinţă a vânătorii de balene este că anumite specii – cum ar fi balenele albastre, albe şi gri – sunt pe cale de dispariţie. O comisie internaţională în apărarea balenelor s-a format în anul 1946, pentru a controla numărul de balene vânate. Însă, aceasta nu a fost eficientă.
Balenele albastre şi cu cocoaşă au devenit din ce în ce mai rare, aproape dispărute. Se fac mari eforturi pentru a se evita ca balenele să dispară.