Cine erau retiarii?
Gladiatorii erau plasaţi în categorii diferite şi stricte, conform armelor şi stilurilor de luptă în care fiecare dintre ei excela. Luptele aveau reguli precise şi protocolul era inclus. O luptă între gladiatori avea de obicei drept protagonişti doi astfel de luptători, de regulă din categorii diferite. Primii gladiatori din arenele Romei Antice, erau prizonieri de război şi se foloseau în arene de armele caracteristice popoarelor din care proveneau fiecre dintre ei. Primii inamici ai Romei au fost samniţii, tracii şi galii, iar primele categorii de cladiatori au fost numite după aceste popoare.
Acest aspect s-a schimbat cu timpul, iar categoriile de gladiatori au început să fie denumite după stilul de luptă şi armele acestora. Astfel apar Secutores (atacanţii), Bestiarii (cei ce se luptau cu animalele sălbatice) şi nu în ultimul rând Retiarii (cei ce luptau cu plasele).
Retiarul sau retiarii, erau gladiatori care luptau echipaţi asemenea unui pescar. Arma lor principală de la care le-a provenit şi numele era o plasă ornată cu mici greutăţi la margine (rete, în latină), urmată de lance trident şi un pumnal. Retiarii nu beneficiau de o armură completă, fiind echipaţi doar cu o protecţie pentru unul dintre braţe (manica) şi una pentru umăr (galerus), singurul lor veştmânt erau o tunică scurtă în jurul mijlocului. Nu aveau nici coifuri, nici scuturi sau protecţii pentru tors sau picioare.
Prin tradiţie, retiarii trebuiau să lupte cu secutorii, mult mai bine înarmaţi şi protejaţi cu armuri. Se credea astfel că luptătorul cu plasă trebuia să compenseze lipsa echipamentului de protecţie printr-un plus de viteză, agilitate şi tactică pentru a crea o luptă foarte spectaculoasă, prin urmare foarte apreciată atât de aristocraţii romani cât şi de plebe.
Tactica sa consta în prinderea oponentului cu plasa sau încurcarea acestuia în ea. Oponentul era astfel imobilizat parţial, timp în care, teoretic, retiarul avea răgazul necesar să-l ucidă sau să-l rănească grav cu tridentul. Pumnalul era ultima sa armă, folosită adesea ca factor surpriză sau pentru a executa adversarul grav rănit sau incapacitat.
Retiarii au apărut pe scena instoriei în primul secol după Hristos, şi au devenit faimoşi în următoarele două secole. Lipsa lor de armură precum şi faptul că aceştia se bazau pe tactici înşelătoare şi eschive i-au coborât în cele mai joase categorii de gladiatori.