De ce mâncăm pâine?
În primul rând, pâinea este (încă) un aliment ieftin şi accesibil. Costă mult mai puţin decât carnea, peştele sau lactatele. Costă mai puţin chiar decât multe soiuri de fructe şi legume. În al doilea rând, am fost obişnuiţi şi condiţionaţi încă din copilărie să mâncăm pâine la fiecare masă a zilei, cel mai invocat motiv fiind acela că „este săţioasă şi ţine de foame”. Ori se cunoaşte că oamenii îşi deprind şi fixează obiceiurile alimentare din copilărie, acestea nemaiputând fi schimbate cu uşurinţă la maturitate.
În al treilea rând, conform obiceiurilor noastre alimentare, pâinea poate fi alăturată oricăror feluri de mâncare, mai puţin cartofilor, orezului şi pastelor făinoase, precum şi al unor feluri de dulciuri şi deserturi. În rest, am fost obişnuiţi să mâncăm pâine alături de orice fel de mâncare. În al patrulea rând, pâinea a fost încă din vechime un aliment cu conotaţii sacre. Este de altfel menţionată de mai multe ori în Biblie alături de alte alimente cu o încărcătură la fel de sacră precum laptele, mierea, peştele şi vinul.
În al cincilea rând, conform studiilor şi declaraţiilor profesorului doctor Joseph Mercola din cadrul institutului american Natural Health Center, când glutenul din cereale este digerat de organismul uman, se produc exorfine – substanţe care pot duce la dependenţe asemănătoare celor induse de heroină.
Conform estimărilor oficiale, un român consumă în medie circa 97 kilograme de pâine anual. Acum 25 de ani, un român consuma aproximativ 130 kilograme de pâine în acelaşi interval de timp.