Ce animal prindeau şoarecii înainte de domesticirea pisicii?
Odată cu dezvoltarea primelor sate, oraşe, târguri şi alte aşezări umane din Europa, rezervele de hrană (în particular de cereale) ale oamenilor din acele vremuri erau constant atacatede şoarecii care se stabiliseră deja în prejama oamenilor, atraşi în mod evident de prezenţa alimentelor. Cum pe atunci pisicile nu fuseră domesticite în Europa, căci pisica sălbatică europeană era mai agresivă decât surata ei de deşert din Nordul Africii, din care vechii egipteni vor îmblânzi şi selecţiona primele rase de pisici domesticite.
Prin urmare, pentru a scăpa de pagubele produse de hoardele de rozători, vechii europeni, precum romanii, grecii, celţii, tracii şi germanicii au fost nevoiţi să îmblânzească şi să ţină pe lângă case pe post de animale de companie, două mici mamifere carnivore din familia mustelidelor. Este vorba de hermelină (Mustela erminea) şi nevăstuică (Mustela nivalis), carnivore remarcate de oamenii din acele timpuri pentru insistenţa şi ferocitatea cu care îşi vânau prăzile favorite, adică şoarecii. Există în această direcţie numeroase documente istorice care confirmă faptul că, în special, grecii şi romanii îmblânzeau nevăstuici pe care le ţineau pe lângă case, temple şi depozite de cereale. Denumite în greaca veche „gale katoikidios”, nevăstuicile se achitau cu brio de această însărcinare, în plus, aspectul lor plăcut, temeperamentul vesel şi mai mereu jucăuş, le-au făcut să fie îndrăgite de oameni.
Mai mult decât atât, se pare că mustelidele nu erau ţinute numai pentru a stârpi şoarecii, ci şi drept animale de vânătoare. Strabon, bunăoară, menţionează ăntr-o scriere din secolul întâi că în Turdetania (o regiune din sudul Spaniei de azi), oamenii ţineau pe lângă casă aşa numitele „galai agriai” adică „nevăstuici care cutreieră câmpurile”, pe care le antrenau pentru a hăitui şi a goni iepurii din vizuine în cadrul unor interesante partide de vânătoare. Foarte preţuite ca parteneri de vânătoare ai oamenilor, micilor mustelide le erau totuşi ataşate un fel de botniţe miniaturale pentru a nu sfăşia iepurii prinşi în vizuini, ci a-i goni spre capcanele aşezate de oameni la gurile alternative ale vizuinelor.