De ce boxerii folosesc mănuşi atunci când luptă?
La începuturile boxului modern din Imperiul Britanic, participanţii la competiţi nu purtau nicun fel de mănuşi, fiind astfel obligaţi să lupte cu mâinile goale. Evident, fiecare luptă se transforma într-o baie de sânge provenit de la nasurile şi buzele sparte, arcadele deschise şi dinţii rupţi. Însă cel mai mult aveau de suferit mâinile boxerilor.
Acesta este motivul pentru care boxerii poartă mănuşi. De fapt, purtarea mănuşilor în toate sporturile de contact bazate pe lovituri, precum boxul, kick-boxul şi boxul thailandez, vizează în primul rând protejarea oaselor, tendoanelor, ligamentelor şi articulaţiilor pumnului şi încheieturilor mâinii.
Cu toate că o arcadă deschisă sau un nas spart par nişte răni grave din cauza cantităţii mari de sânge curs, realitatea arată că mulţi bozeri pot continua lupta, căci pentru aceşti sportivi antrenaţi, durerea rezultată din astfel de răniri este una suportabilă.
Însă, dacă boxerii nu ar avea încheieturile pumnilor protejate de bandaje şi de grosimea mănuşilor tipice, şi ar lovi repetat cu pumnul gol în capul adversarului, pumnii s-ar umfla foarte repede şi ar deveni dureroşi, iar boxerii nu ar mai putea să lovească în continuare.
În plus, dacă un boxer loveşte cu toată puterea în calota craniană, sau mai ales în osul frontal dur şi gros al adversarului şi-ar fractura pe loc oasele metacarpiene.
Există o întreagă cazuistică medicală a persoanelor implicate în lupte şi agresiuni stradale care şi-au fracturat astfel pumnii după ce au lovit cu toată puterea în capul adversarilor.
Experţii estimează astfel că dacă boxerii şi kick-boxerii ar lupta în sistem full contact fără mânuşi şi bandaje care să le protejeze pumnii, meciurile ar dura foarte puţin, iar rata rănirilor ar fi una deosebit de mare.