Care este cea mai puternică otravă?

Substanţele toxice amintite sunt în general produse de organisme vii care se folosesc astfel de ele pentru a-şi ucide prada sau a se apăra de prădători. Alte substanţe toxice naturale care apar în mediul ambiant pot fi cele emise de vulcani, precum hidrogenul sulfurat, substanţă extrem de mortală pentru majoritatea organismelor vii.

La rândul lor, oamenii au inventat otrăvuri diverse folosite fie ca insecticide sau pesticide (precum celebrul DDT) sau arme chimice (precum gazele de luptă sarin şi VX).

• Atomii se pot atinge între ei?
• Ce este masca lui Xiuhtecuhtli?

În mod surprinzător cea mai toxică substanţă din natură este toxina botulinică. O cantitate de toxină botulinică care cântăreşte doar un gram poate ucide peste 14.000 de oameni, chiar dacă toţi aceştia o înghit diluată în mii de litri de apă, iar acelaşi gram de toxină botulinică diluată într-o substanţă injectabilă este suficientă pentru a injecta şi a ucide astfel circa 8,3 milioane oameni!

Toxina botulinică a fost descoperită de către fizicianul Justinus Kerner, care a descris-o drept „cărnat otrăvitor”, deoarece bacteria care produce această toxină apare şi se se dezvoltă deseori pe produsele de măcelărie alterate. Tot Justinus Kerner a fost cel care s-a gândit în premieră la posibilitatea folosirii terapeutice a toxinei botulinice, botezată astfel de la termenul latin pentru cârnat – „botulus”.

Pe scurt, toxina botulinică este deopotrivă o proteină şi o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium botulinum. Toxina botulinică provoacă botulismul, o boală mortală la om şi la animale. Există trei forme ale toxinei botulinice de tip A (Botox, Dysport şi Xeomin) şi o singură formă de tip B (MyoBloc). Aceasta din urmă nu este atât de mortală ca cele de tip A, şi este disponibilă la vânzare pentru diverse tratamente cosmetice şi medicale.

Toxina botulinică distruge rapid legăturile dintre nervi şi muşchi, fapt care duce la paralizie şi stop respirator. Cantităţi infime de toxină botulinică sunt folosite totuşi la tratarea spasmelor musculare, precum şi la umflarea excesivă şi paralizarea musculaturii care provoacă riduri. Cele din urmă sunt folosite în tratamentul cosmetic cu Botox.