Care sunt diferenţele dintre pumnal şi cuţit?

În general, cuţitul are funcţie dublă, de tăiere şi străpungere.

Cuţitul are întotdeauna un singur tăiş şi deseori are lama uşor curbată. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au sesizat că o lamă uşor curbată are capacitatea de a tăia şi mai ales de a reteza superioară unei lame drepte.

 

Astfel, prin definiţie, cuţitul este o unealtă adaptată mai mult pentru tăiere şi retezare.

Pumnalul, în schimb, datorită formei lamei sale a fost considerat încă din cele mai vechi timpuri o armă tipică cu vârf, folosită îndeosebi la străpungeri şi înjunghieri. Din aceste considerente, pumnalele au fost considerate timp de milenii unele dintre cele mai potrivite arme pentru asasinări. De dimensiuni relativ mici, uşor de ascuns şi de transportat, pumnalele erau arme redutabile, extrem de periculoase în mâinile unui expert hotârât să ucidă. 

 

Dacă în perioada renascentistă pumnalele fără tăiş de tip „stiletto” erau foarte populare în rândul asasinilor plătiţi, în ultima sută de ani pumnalele cu tăiş dublu au început să fie folosite tot mai des de către membrii echipelor de comando sau de agenţii serviciilor secrete. În afară de lama sa dreptă de formă triungiular prelungită, pumnalul se mai deosebeşte de cuţit prin alte două elemente definitorii.

Bunăoară la capătul unde li se temină mânerul, pumnalele au de regulă un sprijinitor masiv pentru podul palmei, sprijinitor care poate fi folosit pentru lovituri sau spargerea geamurilor.

Alt element definitoriu al pumnalelor este prezenţa gărzii. Garda unui pumnal, care îl face deseori să arate ca o sabie în miniatură, are un rol deosebit de importat. Pumnalul fiind armă de împuns şi penetrare, garda are rolul de opritor pentru palma care ţine arma, altfel în lipsa acestei gărzi la lovituri puternice palma poate aluneca peste lamă, situaţie care se soldează deseori cu tăieturi adânci în propria palmă a mânuitorului de pumnal.