De ce sunt planetele rotunde?

Încă din 1519, când exploratorul portughez Ferdinand Magellan a reuşit să facă înconjurul Pământului pe mare, ştim că planeta noastră este rotundă. Mai mult, de-a lungul timpului tehnologia ne-a permis să vedem Pământul din spaţiu, mai întâi cu ajutorul sateliţilor şi mai apoi al navelor şi staţiei spaţiale. 

În 1961, Yuri Gagarin a devenit primul astronaut care a făcut un ciclu complet pe orbita Pământul  în doar 108 minute. Mai mult, în decursul aceluiaşi deceniu 24 de astronauţi au zburat spre Lună şi au avut ocazia să admire „căminul” lor mare, sferic şi albastru chiar din spaţiu. 

• De ce avem unghii la picioare?
• Ce fac insectele iarna?

Dar de ce oare este Pământul sferic? Pentru a înţelege acest lucru trebuie să ne întoarcem un pic în timp, într-o perioadă în care nici Pământul şi nici Soarele nu existau. Imaginaţi-vă că ne aflăm deasupra unui nor imens de gaze şi praf. Acest nor este alcătuit, în mare, din hidrogen şi heliu şi încă câteva elemente chimice. 

Pe măsură ce înaintăm în timp şi ne apropiem de prezent, vedem o undă de şoc care înaintează prin nor. Această undă de şoc provine de la o stea vecină care a explodat recent la finalul vieţii sale. Pe măsură ce unda trece prin nor, ea comprimă praful şi gazul amestecându-le şi lăsându-le să se rotească în urma sa. 

Aceste noi dâre rotitoare de praf şi gaz sunt puţin mai dense decât împrejurimile lor, motiv pentru care încep să atragă mai multă materie din jurul lor. Această forţă poartă numele de gravitaţie. Cu cât aceste aglomerări de praf şi gaz se rotesc mai repede, cu atât forţa lor gravitaţională este mai mare. Astfel, ele cresc rapid iar unele dintre ele se ciocnesc, se întrepătrund şi formează aglomerări şi mai mari. Forţele gravitaţionale în continuă creştere, care atrag materia egal din toate părţile asigură forma sferică a acestor corpuri tinere. 

Acum, pentru că noi trăim pe o planetă nu ne putem da seama că aceasta nu are forma perfectă a unei sfere. Munţii şi văile de pe Pământ fac ca suprafaţa planetei noastre să fie accidentată şi văluroasă.  Totuşi, trebuie să fi observat deja că nu există niciun munte atât de înalt încât să iasă din atmosferă şi asta pentru că forţa gravitaţională acţionează atrăgând materia în mod egal către centru, asigurându-se că orice munte care se înalţă prea mult va fi atras înapoi în interiorul fierbinte al Pământului. Acest fenomen îi dă planetei o formă şi mai apropiată de cea sferică. 

Cu toate acestea, măsurători moderne ale Pământului au scos la iveală faptul că planeta nu este tocmai sferică. 

Mişcarea de rotaţie a unei planete face ca ecuatorul să fie împins împotriva forţei gravitaţionale, lucru care face planeta să semene mai mult cu o sferă uşor turtită. În cazul Pământului, acest fenomen face ca diametrul Pământului să fie cu aproximativ 40 de kilometri mai mare la ecuator decât la poli.