Levitatia – stiinta pura sau posedare demonica?

Dar divin, interventie diavoleasca sau magie? Levitatia este unul dintre fenomenele invaluite in mister, chiar si in zilele prezente, cand creierul uman a devenit cel mai fascinant organ uman in ochii savantilor din intreaga lume. Lumea stiintifica nu inceteaza sa se minuneze de capacitatile cu care am fost inzestrati de la natura, insa pe care nu stim sa le utilizam la o capacitate optima.

Desi decodarea stiintifica a levitatiei este abia la inceput, directia catre care se indreapta atentia cercetatorilor este asupra unui teren indelung studiat, care se incapataneaza sa ramana un mister: puterea mintii umane.

• Alege cel mai incitant fenomen paranormal!
• Galceava savantilor sceptici cu pasionatii paranormalului

In prezent, levitatia este privita ca un fenomen de psihokinezie, in cadrul caruia obiecte, oameni sau animale sunt ridicate in aer in lipsa oricaror mijloace fizice, reusind insa sa pluteasca deasupra solului. In opinia majoritatii, acest fenomen este stapanit de mediumi sau de samani sau se mai poate manifesta in cazul transelor, a episoadelor mistice sau a posedarilor demonice. Multe dintre cazurile de levitatie par a aparea spontan, in vreme ce adepti ai magiei sustin ca aceste episoade pot fi controlate in mod constient. Un fenomen asemanator este magnetismul dar, deoarece acesta poate fi masurat obiectiv, nu poate fi inclus in sfera paranormalului.

Arta studiata vs. fenomen paranormal
Daca, in prezent, fenomenul levitatiei este privit mai degraba ca o curiozitate in cercurile stiintifice sau ca un numar de magie in cazul populatiei, asemenea episoade erau privite in trecut ca apartinand Diavolului. In opinia populara, levitatia nu putea avea loc decat daca insusi Diavolul ridica trupul posedat de la pamant. Credinta era aplicata chiar si fetelor bisericesti, intrucat oamenii nu doreau sa creada ca si Dumnezeu poate infaptui  asemenea minuni.

Fenomenul levitatiei a fost privit din perspective diferite pe doua continente care descriu culturi foarte diferite: Europa si Asia. In vreme ce pe “batranul continent” levitatia era un fenomen demonic (desi cel mai des “posedatii” erau chiar clerici), in Asia era o adevarata arta, pe care doar cei initiati si experimentati o puteau practica. In religiile orientale, una dintre diferentele semnificative dintre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Desi, aparent fara nicio explicatie, multi muritori au invatat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.

Vedele indiene reprezinta un veritabil manual de levitatie pentru initiati, insa secolele scurse de la scrierea lor pana in prezent au aruncat un val de mister asupra multor cuvinte cheie, devenind greu de tradus astazi. In trecut, cei care practicau levitatia se puteau ridica pana la aproximativ 90 centimetri deasupra pamantului, doar pentru ca aceasta pozitie le facilita contactul cu divinitatea. Practica avea un sens strict religios, nefiind  niciodata folosita in scopul crearii spectacolelor. Primele marturii asupra levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia in scopul levitarii. Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore. Arta levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise.

In ciuda faptului ca istoria a inregistrat numeroase cazuri de oameni care reuseau sa isi depaseasca conditia umana supusa legilor naturii, levitatia inca pare un episod science-fiction sau un numar de magie reusit pentru majoritatea dintre noi. Chiar daca nu oricine este capabil de asemenea performante, levitatia a devenit in prezent o arta, tainele acesteia fiind predate de maestrii initiati. Rata succesului este destul de mare, mai ales in randul celor care practica yoga.

Asii zborului
Desi europenii nu stapaneau tehnicile spirituale necesare ridicarii in aer, neexistand un astfel de concept, aveau un lucru in comun cu cei care locuiau la celalalt capat al lumii: majoritatea cazurilor de levitatie in Europa au ca subiecti oameni implicati intr-un fel sau altul in serviciul religios, multi dintre ei fiind canonizati dupa moarte. Spre deosebire de asiatici, care cautau si practicau constient aceasta arta, europenii incercau un soi de extaz religios care le permitea sa zboare, fara a fi insa constienti de acest lucru.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria de secol XVII a Bisericii Catolice, care a provocat o adevarat isterie in masa la vremea respectiva este cel al lui Joseph de Copertino. Suferind de debilitate mintala, acesta ar fi fost condamnat uitarii in anonimat,  daca nu ar fi avut ciudatul obicei de a-si mai lua zborul din cand in cand. Inteligenta sa limitata a facut ca Joseph sa nu fie acceptat in ordinul calugarilor franciscani, insa la insistentele acestuia, calugarii l-au primit in calitate de frate mirean. Joseph era un credincios impatimit, iar autobiciuirea in scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa. Cu toate pacatele imaginare sau nu ale mireanului, uneori era de ajuns pomenirea numelui Fecioarei Maria pentru ca acesta sa se ridice de la pamant. Exercitiul sau nu era doar un simplu act de levitatie, ci se transforma intr-un adevarat zbor deasupra capetelor bisericesti.

Doua dintre intamplarile extraordinare ce il au ca protagonist pe mireanul Joseph au fost consemnate pentru posterioritate. Odata, fratele laic a plutit in biserica, pana la altarul impanzit de lumanari aprinse. Spre uimirea tuturor, acesta a reusit sa “aterizeze” in mijlocul lumanarilor fara a rasturna vreuna si, mai ales, fara a suferi vreo arsura. Cu o alta ocazie a zburat deasupra gradinii manastirii, oprindu-se tocmai in coroana unui maslin. Ghinionul lui a facut ca starea de extaz sa dispara in acel moment, prin urmare, a avut nevoie de o scara pentru a cobori din copacul in care poposise. Desigur ca asemena “escapade” nu puteau scapa atentiei vigilente a bisericii. Prin urmare, fratele Joseph a fost anchetat, investigat de catre inchizitori si chiar propus pentru beatificare. Chiar si cele mai sceptice fete bisericesti au fost convinse de autenticitatea acestor mici miracole, dand inapoi in fata atator argumente imbatabile si mai ales a descrierilor martorilor oculari, printre care se afla si cea a papei Urban al VIII-lea. Se spune ca atunci cand a aflat ca a fost invitat la o audienta cu Papa, acesta a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri. Joseph nu a putut fi condamnat pentru nimic, fiind clar pentru toata lumea ca nu isi provoca deliberat levitatiile si nici nu le putea controla. “Apetenta” acetuia pentru ceea ce de cele mai multe ori depasea stadiul de simpla levitatie nu a putut fi explicata multumitor niciodata, cu atat mai mult cu cat in acea perioada bazele stiintifice pentru studierea acestor fenomene erau, practic, inexistente. Intr-un final, fratele Joseph a decedat la 60 de ani, iar biserica l-a sanctificat, fiind sarbatorit anual in data de 18 septembrie, ziua in care a trecut in nefiinta.

Dupa cum spuneam, in Europa aceasta “boala” a levitatiei parea sa ii ameninte mai cu seama pe cei care alegeau calea Domnului si isi petreceau mult timp in rugaciune si in meditatie. Este si cazul calugaritei Teresa de Avila, care a trait in secolul XVI. Aceasta se confrunta des cu episoade de levitatie, de care era inspaimantata la propriu. Pentru ca fenomenul iesea din sfera lucrurilor pamantesti, ea si-a rugat surorile din manastire sa nu povesteasca despre ceea ce vedeau. Cu toate acestea, marturii s-au pastrat si se pare ca deseori calugarita era nevoita sa se tina de bare in timpul rugaciunilor pentru a nu se ridica de la pamant. Chiar ea marturiseste la un moment dat despre ceea ce simtea in timpul acestor ridicari: “Marturisesc ca m-a aruncat intr-o mare spaima. Dar exista si o mare dulceata daca nu te opui”. Teresa de Avila era sigura ca nu este vorba despre un vis sau despre o iluzie: “Simturile nu se pierd; cel putin eu eram destul de stapana pe mine insami ca sa-mi dau seama ca ma ridicam in sus”.

Levitatiile calugaritelor despre care se credea ca sunt vrajite au fost raportate amanuntit in cadrul procesului “Diavolilor din Loudun”, dar si in cadrul altor materiale despre vrajitorie. Mai multi martori oculari au depus marturie despre cum au vazut-o pe Margaret Rule, o presupusa victima a vrajitoarelor, ridicata fiind din pat “pe de-a-ntregul de o forta nevazuta, cale lunga spre tavanul odaii, unde a ramas”. Aceasta plutea in ciuda faptului ca mai multe persoane o trageau in jos, in incercarea de a-i stopa ascensiunea.  Desigur ca tabara celor care credeau mai degraba in posesii demonice decat intr-o experienta paranormala nu a intarziat sa apara si chiar sa se mentina, in ciuda faptului ca teoria lor nu era suportata de prea multe argumente. Este cazul adolescentei de 16 ani, Clara Germana Cele din Africa de Sud. Cei din jurul ei erau de acord ca aceasta era victima unei posedari demonice, deoarece atunci cand levita si era stropita cu apa sfintita revenea la starea normala.

Savantii vremii erau la curent cu aceste zboruri pe care, de altfel, le-au notat in insemnarile lor. Chiar daca majoritatea acestora erau performate de oameni ai bisericii, aflati sub puterea extazului spiritual, religia nu privea cu ochi buni aceste “ridicari”. Conform unor documente ale bisercii, au fost inregistrate 300 astfel de zboruri in prezenta a numerosi martori. Cronicile din Moscova pomenesc despre un anume Vasile cel Binecuvantat care, purtat de o forta necunoscuta, a trecut pe deasupra raului Moscova, in fata unei audiente numeroase.

Nu a durat foarte mult pana la transformarea unui extaz religios in spectacol pentru curiosi. Cel mai cunoscut performator al artei zborului din secolul XIX este Daniel Dunglas Home. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea. Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon al III-lea, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune. Martorii povestesc ca l-au vazut “inaltandu-se incet, cu o miscare de lunecare continua, pentru a ramane la sase degete deasupra solului, timp de mai multe secunde, dupa care a coborat lent”. Cu alta ocazie, un martor ocular povesteste: “Am fost invitat sa ma apropii de el, cand s-a ridicat la paisprezece degete inaltime si mi-am trecut mainile pe sub picioarele lui, primprejurul trupului si pe deasupra capului, in timp ce se afla in aer”. Spre deosebire de alte cazuri de levitatie, cand cei aflati in apropiere puneau mana de la mana, la propriu, pentru a stopa tendinta ascendenta a levitatorului, in cazul lui Home, puterea levitatiei se extindea, ce-i drept, cu o mai mica frecventa, si la cei aflati in jurul acestuia. Nu o data, sotia acestuia s-a surprins ridicandu-se de la pamant la o inaltime mai mica, cu tot cu scaunul pe care statea. Unul dintre cele mai faimoase episoade de levitatie este acela cand, in prezenta unor prieteni, a iesit pe geamul casei in care se afla, pentru a se intoarce pe fereastra alaturata.

Unii dintre initiatii in arta levitatiei au incercat sa se foloseasca de abilitatile lor pentru a dobori anumite recorduri. Acesta este si cazul englezului Maurice Wilson, care a inceput sa practice yoga si levitatia timp de cativa ani, pentru a incerca, in final, sa escaladeze muntele Everest in salturi mari. Un an mai tarziu cadavrul sau inghetat a fost gasit pe munte, foarte aproape de ceea ce trebuia sa fie implinirea visului sau.
 
O explicatie stiintifica
Astfel de fenomene, analizate si studiate temeinic in timpurile noastre, ar avea mai multe sanse de a-si dezvalui misterele publicului larg, dar si mintilor iscoditoare ale oamenilor de stiinta. Insa, in trecut, ele constituiau o minune sau un semn diavolesc, iar astfel de episoade erau privite cu uimire si puse, invariabil, pe seama unei forte supranaturale, fie ea divina, fie malefica. Descrierile senzatiilor pe care le incercau levitatorii in perioadele trecute sunt destul de putine, insa toate se invart in jurul unui punct. Este consemnata marturia Sfantului Philip Neri din secolul al XVI-lea care declara ca era ca si cum cineva il lua in brate si il ridica “in chip minunat”, senzatie care se potriveste intrucatva cu cea a calugaritei Teresa de Avila care spunea, la randul ei, ca in momentul in care nu te mai impotriveai, exista o “mare dulceata”.

Cu toate acestea, stiinta nu are inca o explicatie clara pentru neobisnuitul fenomen. Cazurile de levitatie inca sunt considerate exceptii, purtand generic numele de “miracole” sau de fenomene misterioase care contrazic legile fizice. Unii cercetatori sunt de parere ca levitatia este rezultatul interactiunii campului biogravitational cu energia radiata de creierul uman. Alexander Dubrov, doctor in biologie, este de parere ca cel care leviteaza creaza in mod deliberat un camp bio-gravitational, ceea ce ii da posibilitatea de a controla directiile zborului. O alta explicatie imposibil de verificat, cel putin pentru moment, este aceea ca persoanele capabile sa leviteze isi pot utiliza anumite parti ale creierului, parti a caror utilitate inca este necunoscuta oamenilor de stiinta.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE MISTERIOASELE SENZATII DE DEJA-VU IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu. Afla totul despre aceste bizare experiente doar pe www.descopera.ro.