Marie Curie este una dintre femeile care au participat la scrierea istoriei ştiinţei. Născută pe 7 noiembrie 1867, Marie Curie a introdus în fizică termenul de radioactivitate.
De origine poloneză, Maria Sklodowska a fost fiica unui pianiste şi a unui profesor de fizică şi matematică. Încă din copilărie, Marie s-a remarcat prntr-o memorie ieşită din comun. La vârsta de 16 ani a obţinut o medalie de aur pentru finalizarea studiilor liceului rus. Din cauză unor investiţii proaste făcute de tatăl său, a fost nevoită să se angajeze, întâi ca profesoară, iar apoi pe post de guvernantă. Din veniturile obţinute i-a finanţat studiile de medicină surorii sale mai mari, Bronia, având o înţelegere că aceasta va returna favoarea.
În 1891 Marie Sklodowska a plecat la Paris pentru a urma cursurile de fizică şi de matematică de la Sorbona. Aici a cunoscut oameni de ştiinţă deja consacraţi, precum Jean Perrin, Charles Maurain sau Aime Cotton. Sklodowska obţinut cea mai mare notă la licenţa de la fizică, din 1893, iar un an mai târziu a luat şi licenţa în matematică. În primăvara acelui an l-a cunoscut pe Pierre Curie, cel care avea să-i devină soţ un an mai târziu.
Căsătoria dintre cei doi avea să marcheze şi startul unui parteneriat profesional a cărui reuşite s-au dovedit de o însemnătate mondială, în special descoperirea poloniului, numit aşa de Marie în onoarei patriei natale, şi a radiului. În 1903, ei au fost laureaţi ai Premiului Nobel pentru Fizică, alături de Henri Becquerel, cel din urmă „ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea radioactivităţii spontane”, iar soţii Curie ”ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile lor asupra fenomenului radiaţiei descoperit de profesorul Henri Becquerel”.
De numele lui Marie Currie se leagă şi termenul de radiologie, ambiţia sa fiind de a folosit proprietăţile elementelor radioactive în medicină. Marie şi Pierre Curie au avut două fete, Irena şi Eva, venite pe lume în 1897, respectiv 1904. În afară de Eve, scriitoare, toţi descendenţii lor au urmat cariere ştiinţifice. Irene avea să câştige la rândul său un premiu Nobel, în 1935, pentru descoperirea radioactivităţii artificiale.
După moartea soţului său, într-un accident de trăsură, în 1906, Marie Curie i-a preluat postul de profesor la Universitatea Sorbona. Şi-a continuat munca, iar după câţiva ani a reuşit izolarea radiului. În 1911, drept apreciere, a luat Nobelul pentru Chimie.
În anii războiului, nu a ezitat să îşi ia fiica mai mare, Irene, care avea deja 18 ani şi să plece împreună pe front, ridicând mici lăcaşe de prim ajutor, denumite “Petites Curies”. Acestea se aflau cât mai aproape de linia frontului, pentru ca soldaţii răniţi să nu se deplaseze foarte mult. Anii de studiu asupra elementelor radioactive au explus-o la o cantitate mare de radiaţii, care s-a manifestat, în ultimii ani de viaţă, sub forma unei maladii similare leucemiei.
În 1934 a fost nevoită să se interneze la sanatoriul din Haute-Savoie din cauza stadiului avansat al bolii. Marie Curie a murit în vara aceluiaşi an, pe 4 iulie.
În luna martie, te provocăm să descoperi opt femei care au schimbat istoria. Urmăreşte zilnic mini serialul nostru!