Corleone, Olimpul nasilor – cronica de familie

Mafia, cea iesita
invingatoare in urma celor doua razboaie care au devastat jumatate
de Sicilie, s-a nascut la Corleone: aici se afla „Olimpul” nasilor,
aici este centrul puterii, militare si traditionale, a Cosa Nostra.
Corleone: un satuc „ratacit” in munti, „ascuns” in spatele orasului
Palermo, pamant de agricultori si pastori, cicoare si ricotta. Unde
nimic nu se schimba chiar daca in jur totul se schimba. Si unde
„zeii” sunt de neatins, chiar si-atunci cand sfarsesc in
inchisoare. Numele lor sunt comune in aceste parti: Bagarella, Lo
Bue, Riina, Provenzano. Arborii genealogici ai familiilor Riina si
Bagarella sunt impletiti, iar progeniturile sunt mereu gata sa ia
locul tatilor, si al mamelor, la comanda centrului puterii Cosa
Nostra: Corleone.

La
famiglia
Anul trecut, pe zidurile din Palermo si-au facut aparitia mesaje
impotriva asa-numitului „41 bis” (regimul aspru de detentie
„dedicat” boss-ilor mafioti, conform articolului de lege 41bis din
legea penitenciara italiana) si in favoarea eliberarii lui
Toto Riina. Aceste graffitti-uri nu reprezinta insa decat un
avertisment destul de „delicat”: semnalul „forte” este cel dat de
fiul lui Riina, Giuseppe Salvatore zis „Salvo”, achitat de
tripla omucidere de care a fost acuzat – chiar daca la vremea
respectiva era minor – alaturi de fratele Giovanni (condamnat in
schimb la inchisoare pe viata pentru acelasi delict).
Baiat modern, dar cu respectul traditiei, mostenitor al lui Toto,
dar si al clanului Bagarella. Ninetta Bagarella, mama lui Salvo,
este sora lui Calogero (mort in 1969 intr-un schimb de focuri in
macelul de pe viale Lazio din Palermo, boss „carismatic” al
corleonezilor) si a killer-ului Leoluca. Din 15 ianuarie 1993 cand
sotul Toto a fost capturat si condamnat la inchisoare pe viata in
regim de 41 bis, vegheaza asupra intereselor familiei. Multi o
indica drept „eminenta cenusie” care pregateste din umbra
ascensiunea fiului. Iar Giuseppe Salvatore s-ar zice ca e deja
pregatit. La 31 de ani, „absolvent” a 6 ani de detentie, in pofida
faptului ca este supus obligatiei de a nu parasi Corleone,
frecventeaza recidivisti, „prezideaza” nunta surorii si chiar
campionatul local de calcetto (gurile rele isi amintesc de finala,
pierduta de Salvo, ca despre o partida istorica „corleonezi contra
picciotti” (in slang, „picciotto” reprezinta un nivel ierarhic in
organizatia mafiota, un fel de „locotenent” al unui boss, om bun la
toate).

• REDESCOPERA SECRETELE MAFIEI!
• Traditiile mafiote italiene – legile nescrise ale crimei

Giuseppe Salvatore zis „Salvo”, fiul lui Toto
Riina

Salvo duce o viata mondena si inregistreaza un mare succes in
randul tinerilor, datorita hainelor sale „trendy” si stilului de
star de televiziune. Nu intamplator se foloseste de mass-media dupa
bunul plac: cand primarul din Corleone, Cipriani, cu ani in urma,
i-a inchis o concesionara auto, s-a dus direct la RAI, care i-a
dedicat un reportaj amplu prezentandu-l in postura de „persecutat”;
de altfel, nu mai departe de anul trecut, aflat inca in detentie
preventiva, ajungea pe prima pagina a unui cotidian national
italian declarand ca este doar „o victima a sistemului” si cerand
sa fie transferat la Cernusco sul Naviglio, la cativa kilometri de
inchisoarea unde se afla tatal lui. „Mesajul lui nu
este unul adresat Italiei, ci adresat intregii Cosa Nostra. Spune
ca el este pregatit, ca este un Riina, ca este
mostenitorul”, comenta fostul primar din Corleone.
Iar actualul primar, Antonino Iannazzo, este chiar si mai explicit
decat predecesorul sau. „Cand l-au eliberat in baza expirarii
termenului de detentie preventiva i-am transmis in mod public ca
nu-l vrem aici. Nu putem ceda, nu pe acest teritoriu. Trebuie creat
un vid in jurul acestor familii. Cosa Nostra vrea sa tina aceasta
zona in subdezvoltare si tocmai prin intermediul saraciei mafia
guverneaza. Sa spunem lucrurilor pe nume: aici a fi somer nu este
un lucru temporar, aici somajul este o circumstanta cronica, care
te poate insoti intreaga viata”.

Toto Riina in arestul politiei
italiene

Primarul din Corleone dadea si un exemplu: „Un amarat merge pe
strada si nu stie daca va gasi ceva sa duca de mancare la copii si
la nevasta. Da peste cineva ca Salvo, care-i da 2.000 de euro si ii
spune: . Ziua urmatoare, pe strazi exista inca
un picciotto”. Dar ce face Statul? Un mic amanunt, in acest
sens, este elocvent: in Olimpul Cosei Nostra, unica masina
la dispozitia politistilor de la Investigatii este o Fiat Punto cu
150.000 kilometri la bord, cunoscuta ca un cal
breaz de toata lumea; iar politistii, dupa cum ei insisi admit,
considera lupta cu mafia drept „munca voluntara”.

Imagine cu satul Corleone

Grand Hotel –
Mafia
9 octombrie 2006: o stire aparuta in ziarul italian La Stampa
anunta ca Letteria Rossano, nevasta boss-ului Giacomo Sparta
(familie de mafioti din Messina Sud), a fost arestata sub acuzatia
de asociere in vederea comiterii de delicte de tip mafiot,
transformata fiind intr-un fel de «curea de transmisie» intre sot,
detinut la 41 bis, si oamenii din clanul mafiot aflati in
libertate, insarcinati cu supravegherea teritoriului. Cum ar veni,
temnita dura nu-l impiedica defel pe un boss sa continue sa-si
administreze afacerile de dupa gratii. Se spune ca stirea ar fi
generat la vremea respectiva reactii de „uimire”, desi cu siguranta
nu era prima oara cand opinia publica din Italia lua cunostinta de
disfunctia cronica a sistemului penitenciar, a carui menire se
presupune ca ar trebui sa fie tocmai aceea de a-i impiedica pe
sefii mafioti sa dea in continuare comenzi din inchisoare (noutatea
a fost reprezentata doar de vestea utilizarii femeilor ca
„postarite”).

Desigur, de-acum nu mai era vorba despre „excesele” de
odinioara, frumoasele timpuri ale «Grand Hotel Ucciardone»
(cladirea Ucciardone din Palermo, fortareata impunatoare de pe
vremea Burbonilor, functioneaza ca inchisoare din 1832);
vremuri cand don Masino Buscetta, la acea vreme un mafiot inca
„nefamiliarizat” cu conceptul de „pentimento”, obtinea ca
celebrarea casatoriei fiicei sale sa aibe loc in capela
penitenciarului, cu tot cu alaiul de invitati in haine de gala. O
amintire din vremuri demult apuse pare si ziua de nastere
sarbatorita in onoarea mafiotului Catalano, cand marea masa de
petrecere a fost improvizata in sala de gimnastica a inchisorii,
pusa la dispozitie cu gentilete de directia stabilimentului, iar
pranzul festiv a fost adus de la cel mai bun restaurant din
Palermo, unicul in masura sa livreze cantitatea imensa de homari
solicitata. A existat atunci o singura problema, in cele din urma
ingenios rezolvata: sampania a trebuit sa fie introdusa in
inchisoare „deghizata”, in sticle de ulei de masline.

La Cinema, pe cuvant de
onoare
Nu, niciun detinut nu ar mai reusi in prezent sa mearga la
cinematograf dandu-si „cuvantul de onoare” ca nu va incerca sa
evadeze sub niciun chip. Si ce-i drept, spune legenda, «se
intorceau toti dupa spectacol», insotiti de agentul insarcinat cu
„escorta”. Dar acum nu mai merge asa. Cativa „pilosi” pe la
infirmerie tot se mai gasesc, dar nu se mai aude, ca pe vremuri, de
sedinte ale «cupolei» mafiote reunite in lacasurile sanitare ale
penitenciarelor de maxima siguranta. Si apoi, in prezent
exista carcera dura. De fapt, poate nu chiar atat de dura. Asa s-a
intamplat ca fratii Graviano, boss-ii din cartierul Brancaccio din
Palermo, au reusit sa „produca” mostenitori in timp ce se aflau in
regim de 41 bis si teoretic puteau discuta cu nevestele doar prin
geam. Forta tehnologiei? S-a vorbit de inseminare artificiala, fara
insa ca cineva sa poata pune cap la cap cum ar fi putut ajunge
lichidul seminal in afara inchisorii, intrucat, dupa cum se stie,
acesta trebuie conservat cu mijloace greu compatibile cu regimul de
detentie.

In solda
Mafiei
Dar in fata unui boss mafiot nu rezista niciun obstacol. Un alt
exemplu este dat tot de unul din fratii Graviano, Giuseppe, care
si-a administrat cu maiestrie afacerile dintr-o celula din
inchisoarea Rebibbia, de langa Roma. Cum? Pur si simplu, prin
intermediul biletelor (clasicele „pizzini”) incredintate unor
„postasi” improvizati: neveste, rude si chiar copiii acestuia,
burdusiti cu „pizzini” in timpul vizitelor „la vorbitor”. Lectura
mesajelor a fost una instructiva. Opinia publica a aflat astfel ca
oamenii de onoare primesc un salariul in mod regulat, luna de
luna.

Mai mult, un boss are „caderea” de a cere socoteala de orice
schimbare survenita. „Detinutii ma intreaba de ce li s-a redus
salariul dupa arestarea mea”, scria Graviano intr-un astfel de
biletel. Lucru care nu concorda deloc cu stilul de viata al
acestuia in inchisoare („Doar pentru mine cheltuiesc 20 de milioane
pe luna pe avocat, haine, pentru pachete si vizite.”) Apoi, la
zdup, a da dovada de generozitate e de-a dreptul o necesitate.
„Exista 20 de detinuti care au ajuns in sapa de lemn in urma
proceselor si nu mai au mijloace pentru a face fata situatiei;
obligatia noastra este sa le dam intre 3 si 4 apartamente fiecaruia
pentru a le asigura viitorul economic atat lor, cat si familiilor
lor”, dicta bossul, referindu-se evident la apartamente ce trebuiau
„donate” de antreprenorii care au construit cu bani daruiti de
„Providenta”. Adica de Mafie.

Tortul
Dupa un an de „all inclusive” pe cheltuiala statului in
inchisoarea blindata din Terni, in 2007, Bernardo Provenzano a fost
transferat la cea din Novara, un institut unde sunt inchisi si alti
mafioti de rang inalt, consemnati ca si el rigorilor articolului 41
bis. Decizia transferului a fost explicata sefilor de la
DAP (Departamentul Administratiei penitenciare) drept „o rotatie
normala in interiorul unui circuit guvernat de masuri speciale de
siguranta”. Dincolo de justificarile formale, se pare insa ca ar fi
fost vorba despre o manevra pentru aplanarea unor frictiuni aparute
intre directiunea inchisorii din Terni si agentii GOM (grupul
operativ mobil al politiei penitenciare insarcinat cu supravegherea
lui Provenzano); generate, se pare, de unele „concesii” facute
nasului pe care gardienii acestuia nu le-au apreciat. Nimic
deosebit, nicio incalcare flagranta a regulamentului, doar mici
„atentii” fata de fostul sef suprem al Cosa Nostra, cum ar fi un
„tort”, trimis acestuia in ziua in care implinea 74 de ani. De
fapt, „tortul” s-a dovedit mai apoi a fi o simpla bucata de
placinta cu mere de la Mulino Bianco, greutate neta 80 de grame,
suficienta insa pentru a incinge spiritele in mediul penitenciar.
Era data de 31 ianuarie 2007, prima aniversare a zilei de nastere a
lui Bernardo Provenzano zis si „Tractorul” in celula bunkerului din
Terni dupa 43 de ani de „clandestinitate”. Zi in care in menu-ul
acestuia a aparut si prajitura, la dispozitia expresa a
directorului Francesco Dell’Aira. Pe care, de altfel, seful mafiot,
respectandu-si cu strictete dieta, se spune ca nici macar n-ar fi
mancat-o.

Fara doar si poate, daca ar avea un computer la dispozitie,
ar tine un blog. In schimb, Bernardo Provenzano, in ciuda faptului
ca e certat rau cu gramatica italiana, se trezeste intotdeauna la
ivirea zorilor (la 5.00 fix, niciun minut mai devreme sau mai
tarziu), bea o gura de apa si apoi se-apuca sa faca ceea ce a facut
dintotdeauna: scrie „pizzini”. Noteaza tot ce se intampla
in jurul lui, inregistreaza orice cuvant schimbat cu agentii
politiei penitenciare, pune totul pe hartie. Pana si cina de cu o
seara inainte, vizita medicala, intalnirea cu preotul. Hartie, ceva
de scris si un dictionar este ceea ce a cerut, si a primit, pentru
a scrie mai mult si mai corect. O manie de care nu a scapat boss-ul
bossilor dupa capturarea lui din data de 11 aprilie 2006, data
istorica pentru mafie si anti-mafie deopotriva, la finalul unei
clandestinitati ce a durat aproape jumatate de secol.

„Tractorul” cu creier de
gaina
A fost dat in urmarire atat de mult incat la un moment dat chiar se
credea ca ar fi fost „executat” si cadavrul i-ar fi fost facut
disparut. Super-boss-ul Bernardo Provenzano a fost arestat de-abia
in primavara lui 2006, cand (din cauza unui pachet cu rufe curate
trimis de sotie) s-a aflat ca se refugia intr-o cabana parasita din
zona Corleonese, de unde le dadea ordine acolitilor sai prin
intermediul infamelor „pizzini”. Provenzano si-a inceput cariera in
anii ’50, impreuna cu Salvatore Riina, devenind cel mai de
incredere locotenent al lui Luciano Liggio, seful Cosa Nostra la
acea vreme. Despre el, Liggio se spune ca ar fi spus cu naduf:
„Trage dumnezeieste, dar are creierul ca al unei gaini”.
Ceea ce nu l-a impiedicat pe Provenzano sa ajunga la varf
in organizatie in anii ’80, ucizandu-si eficient rivalii.
Desi multa vreme a fost considerat doar un killer fara scrupule si
cam atat, in decursul anilor au iesit la lumina si
responsabilitatile de care Provenzano se achita cu succes in cadrul
organizatiei de spalare de bani. Mai mult: cei mai apropiati
colaboratori ai lui au dat in vileag sofisticate contracte ilegale
ale acestuia si legaturi stranse cu lumea politica.

Bernardo Provenzano

„La racoare”, atunci cand nu scrie, il Padrino
citeste. Citeste pana noaptea tarziu unchesu’ Bernardo:
sentintele de condamnare pe care i le trimit avocatii, notificarile
cu care-l „bombardeaza” necontenit magistratii procuraturilor din
Sicilia. Este literalmente ingropat in documente judiciare in
celula: de la primul mandat de arestare semnat in ’84 de
judecatorul Falcone dupa „cantarea” lui Tommaso Buscetta pana la
cea mai recenta ordonanta de „custodia cautelare” (masura
preventiva de detentie in penitenciar inainte de proces), de la
„antice” documente din celebrul proces de la Bari intentat
Corleonezilor la ultimul apel pentru macelul din Capaci. Isi
reciteste notitele, confesiunile „ciripitorilor” („i pentiti”),
care-l acuza de toate cruzimile imaginabile. Nasul mai citeste si
Biblia. Un magistrat i-a cumparat una special pentru el: cea pe
care o avea inainte de arestare a devenit „proba”, pusa sub
sechestru de procurorii din Palermo, dupa ce cineva a observat ca
era toata mazgalita, pagina cu pagina. Mesaje codate?
„Faca-se voia lui Dumnezeu”, a spus Provenzano atunci cand
politistii i-a smuls-o din maini. E ceea ce Nasul din Corleone
repeta ca-n transa, de fiecare data cand deschide
gura.

Si daca obsesia lui Provenzano pentru scris este de-acum
proverbiala (220 de foi de hartie au fost gasite in baraca unde se
ascundea), o alta pe care a dat-o la iveala in captivitate este cea
pentru mancarea sanatoasa. Una dintre putinele rugaminti adresate
supraveghetorilor sai, incepand cu directorul inchisorii din Terni,
Francesco Dell’Aira, a fost aceea de a nu i se servi niciodata
mancaruri picante. Dorinta i-a fost indeplinita. Spaghetti fara
sos, „in bianco”, orez, putina paine, cartofi fierti, multe
legume. Iata viata din prezent a Nasului care a reusit sa se
sustraga justitiei perioada cea mai lunga din istoria mafiei
moderne.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CELE MAI
IMPORTANTE FILME CU MAFIA IN ROLUL PRINCIPAL, IN URMATORUL EPISOD
AL MARATONULUI
„DESCOPERA SECRETELE MAFIEI”!

Nu rata niciun articol din maratonul
„Descopera secretele Mafiei” si vei afla ceea ce putini
au avut curajul sa va spuna pana acum… crima organizata se
desfasoara chiar langa tine, face parte din viata ta, fara ca macar
sa ai habar de asta!