America de Sud – taramul sangeroaselor cartelurilor

In perioada anilor ’80,
cartelurile drogurilor care operau pe teritoriul Americii de Sud au
devenit cei mai mari furnizori de narcotice, si mai ales de
cocaina, din lume. Inaltarea cartelurilor a propulsat traficul de
droguri la cote alarmante pe mapamond si a dus la precipitarea de
mari dispute politice intre Statele Unite ale Americii si tari
sud-americane precum Columbia, Bolivia si Peru. Cartelurile
sud-americane isi au originile la sfarsitul anilor ’60 si inceputul
anilor ’70, atunci cand Columbia a devenit caminul unora dintre
cele mai violente si mai sofisticate organizatii traficante de
droguri.

Ceea ce a inceput ca o contrabanda marunta de cocaina a inflorit
in ultimii treizeci de ani intr-un imperiu multi-national al
drogului. Traficantii de astazi au suficient capital sub control
incat sa construiasca echipamente sofisticate de contrabanda si
laboratoare ultradotate,sa isi achizitioneze insule sau submarine
dotate cu tehnologie de ultima ora, de tipul celui descoperit de
autoritatile columbiene in urma cu cativa ani. Traficantii
columbieni de cocaina au angajat ingineri experti din Rusia si din
SUA pentru a contribui la proiectarea submarinului care se pare ca
a servit la transportarea in secret a mari cantitati de cocaina in
Statele Unite.

Inceputurile

Totusi, telurile traficantilor au fost mult mai modeste la
inceputuri. La mijlocul anilor ’70, traficantii de
marijuana din America de Sud au inceput sa exporte in SUA mici
cantitati de cocaina ascunse in serviete. Pe atunci,
drogul putea fi procesat contra sumei de 1.500 dolari/kilogram in
laboratoare ascunse in jungla si putea fi vandut pe strazile din
America chiar si cu 50.000 dolari/kilogramul. La un asemenea
profit, nu este greu de justificat dezvoltarea exploziva a
afacerilor. Cifrele impresionante au atras in afacerea cocainei un
amestec interesant de personaje. Jose Gonzalo Rodriguez Gacha, care
avea radacini in comertul oarecum intunecos al smaraldelor din
Columbia, fratii Ochoa, care proveneau dintr-o respectabila familie
posesoare de ferme si herghelii si violentul lider Pablo
Escobar, un talhar de strada care gandise afacerea criminala ce
urma a fi cunoscuta sub denumirea de Cartelul Medellin,
sunt unele dintre cele mai prolifice nume din frivola lume a
cartelurilor sud-americane.

Medellin

Cartelul Medellin a fost o retea organizata de
contrabandisti si furnizori de droguri, originara din orasul
columbian Medellin. Cartelul a operat in Columbia,
Bolivia, Peru, America Centrala si Statele Unite, dar si in Canada
si chiar pe teritoriul Europei in perioada anilor ’70 – ’80. A fost
infiintat si condus de Pablo Escobar impreuna cu fratii Ochoa Jorge
Luis, Juan David si Fabio. In timpul perioadei sale de aur,
cartelul incasa zilnic mai mult de 60 milioane dolari. Suma totala
de bani produsi de Medellin s-a ridicat la zeci de miliarde si,
posibil, chiar la sute de miliarde de dolari pe perioada intregii
sale existente, conform unor estimari.

Cartelul Medellin a dispus de grupari formate in special
din americani, canadieni si europeni, organizate pentru singurul
rol de a transporta incarcaturi de cocaina destinate SUA, Europa si
Canada. Multe grupuri au fost depistate de catre agentii
federali si informatori. Odata ce autoritatile deveneau constiente
de „activitatile dubioase” ale unui grup, acesta era imediat pus
sub supreavegherea Fortelor Federale de Lupta contra Narcoticelor.
Se strangeau dovezi care erau prezentate Inaltei Curti, rezultand
capete de acuzare, retinerei si sentinte, pentru cei condamnati.
Totusi, numarul liderilor cartelurilor sud-americane luati in
custodie ca rezultat al acestor operatiuni a fost foarte mic. Mai
ales ne-columbieni, colaboratori ai cartelurilor, erau „fructe” ale
operatiunilor. Cei mai multi columbieni luati in catare, la
fel ca si cei citati la tribunale, traiau si stateau in Columbia
sau isi luau zborul inainte ca acuzatiile sa fie se transforme in
arestari. Totusi, inainte de 1993, cei mai multi, daca nu
chiar toti fugarii din carteluri au fost intemnitati sau vanati si
impuscati de catre Politia Nationala Columbiana, antrenata si
asistata de unitati ale Delta Force si ale CIA.

Groaza
extradarii

Poate cea mai mare amenintare pentru cartelurile columbiene si
pentru toti traficantii din America Latina a fost adoptarea unui
tratat de extradare intre Statele Unite si Columbia. Acesta
i-a permis statului sud-american sa extradeze in SUA orice cetatean
suspectat de trafic cu droguri si sa ii initieze acolo un proces
pentru crimele sale. Aceasta a fost o problema majora
pentru carteluri deoarece traficantii de droguri aveau brusc un
acces foarte limitat la puterea lor locala si la influenta in SUA,
iar un proces acolo, unde judecatorii nu erau cumparati, ar fi
condus cel mai probabil la inchisoare. Printre sustinatorii
ferventi ai tratatului de extradare s-au numarat ministrul
columbian al justitiei Rodrigo Lara Bonilla, ofiterul de politie
Jaime Ramirez si numerosi judecatori ai Curtii Supreme. Totusi,
cartelurile au inceput sa se zvarcoleasca in prinsoare si au
inceput sa exercite presiuni dure asupra acestor sustinatori
impotriva cauzei lor. Atunci cand atacurile impotriva politiei au
inceput sa produca pierderi majore in randul autoritatilor, reactia
acestora din urma i-a fortat chiar pe unii dintre cei mai
importanti lorzi ai drogurilor sa paraseasca Columbia si sa comande
de la distanta membrilor eliminarea sustinatorilor-cheie ai
tratatului de extradare.

Cartelurile au emis chiar si amenintari cu moartea asupra
judecatorilor Curtii Supreme, cerandu-le sa renunte la tratat.
Amenintarile au fost ignorate. Putin mai tarziu, 35 membri
ai grupului de guerila M-19 inarmati masiv au asaltat cladirea
Curtii Supreme, conducand la asedierea Palatului Justitiei in
noiembrie 1985. Armata si politia au incercat sa salveze ostatecii,
dar operatiunea s-a sfarsit tragic, multi dintre acestia fiind
ucisi in schimburile de focuri. Unii au pretins ca in
spatele atentatului se aflau chiar cartelurile, care incercau sa
intimideze Curtea Suprema. Aceasta problema a continuat sa fie
dezbatuta multi ani in Columbia. La 18 august 1989, cartelul
Medellin l-a ucis pe candidatul la presedintie Luis Carlos Galan si
a declarat „razboi total si absolut” impotriva guvernului
columbian, cautand sa opreasca eventuala extradare a membrilor sai.
Strategia a constat in terorizarea populatiei civile si incoltirea
guvernului. Cartelul a condus sute de atacuri teroriste impotriva
tintelor civile si guvernamentale. Ca masura de indimidare,
cartelul a coordonat mai multe asasinate in toata tara. Escobar si
asociatii sai au facut foarte clar faptul ca oricine va sta
impotriva lor va fi ucis impreuna cu intreaga sa familie.
Se estimeaza ca aproximativ 3.500 de oameni au fost ucisi
in perioada de asasinate a cartelului Medellin, numar ce include
peste 500 de ofiteri de politie.

Cutremur

Violentele exercitate in numele cartelului au condus la luarea sa
directa in catare, nu numai de competitie, Cartelul Cali, cat si de
propriile „influente intunecoase”, care au dus la inflorirea
initiala a imperiului mafiot. Oficialii guvernamentali si
militari corupti care se aflau candva pe statele de plata ale
Medellinului au fost influentati (din interiorul si din afara
Columbiei) spre sustinerea ridicarii Cartelului Cali si a
prabusirii Cartelului Medellin la sfarsitul anilor ’80, culminand
cu asasinarea lui Pablo Escobar in 1993. Multi membri ai
Cartelului, inclusiv Escobar, au fost vanati si ucisi de Politia
Nationala Columbiana. Odata ce majoritatea membrilor au fost ucisi
sau intemnitati, Cartelul Medellin, candva cel mai puternic si mai
temut din intreaga lume, a disparut.

Parte din prabusirea cartelului Medellin s-a datorat principalilor
sai rivali din orasul columbian Cali, fratii Rodriguez Orejuela si
Santacruz Londono. Cei din Cali erau mai subtili si mai putin
„zgomotosi” decat omologii lor din Medellin. Ei si-au
coordonat contrabanda ca pe o afacere sofisticata, reinvestindu-si
in liniste profiturile in afaceri legitime, pe care le-au dus apoi
pe culmile succesului. Cartelul Cali a inceput sa atace cartelul
Medellin – si mai ales pe Pablo Escopar – pe masura ce rivalitatea
lor a devenit mai violenta. Au format in cele din urma
chiar organizatia criminala PEPES (Oamenii Impotriva lui Pablo
Escobar), care ii vana in special casele acestuia, afacerile si
locotenentii. Cartelul Cali a inceput, de asemenea, sa alimenteze
politia columbiana si parchetul cu informatii privitoare la
actiunile si la depozitele lui Pablo Escobar. Pana in 1993, Escobar
ramasese singur si fugar pentru viata lui atunci cand politia din
Columbia a reusit sa ii dea de urma.

Cali

Cartelul Cali este, probabil, cel mai controversat si
discutat sindicat al drogurilor din timpurile recente, cu sediul in
orasul Cali din Columbia si cel mai mare cartel al cocainei din
intreaga lume. Acest cartel este responsabil pentru mai
mult de 60% din cantitatea totala de cocaina introdusa in America.
Atunci cand drogurile nu sunt transportate pe calea aerului sau cu
barca in SUA, ele sunt trecute pe la granita cu Mexicul. Unii cred
ca este mai usor sa transfere drogurile la sol decat sa riste un
transport aerian sau maritim. Cartelul Cali este implicat in
industria drogurilor pe tot parcursul acesteia si in tot ceea ce ea
implica. Startul cocainei rezita in planta de coca.
Cartelurile cresc sau cumpara aceasta planta de la
crescatorii locali din Peru, Bolivia, Ecuador si Columbia astfel
incat sa o poate rafina mai tarziu in foarte puternicul drog numit
„cocaina”.

Cartelul Cali a adoptat tehnicile gruparilor teroriste prin
separarea in celule, fiecare dintre acestea stiind foarte putine
despre celelalte piese din angrenaj. Au angajat inadins avocati
renumiti pentru a putea studia miscarile parchetului si ale
procurorilor din SUA. Au inceput sa folosesca tehnologia ca pe un
instrument comun in afacerea lor, angajand si antrenand ingineri de
top pentru a le proiecta echipamanete de comunicatii care sa nu
poata fi interceptate. Si afacerea lor a inflorit si a prosperat.
Atunci cand consumul de cocaina din SUA a inceput sa scada,
cartelurile sud-americane au inceput sa transporte din ce in ce mai
multa in Europa si in Asia. Se crede despre liderii lor ca poseda
domenii uriase in Columbia si zeci de afaceri legitime de mare
succes. Liderii cartelului Cali au fost afaceristi
inteligenti si au investit masiv in protectia politica. In ultimii
zece ani, atat fostul presedinte columbian Ernesto Samper cat si
sute de congresmeni si senatori au fost acuzati ca au acceptat
finantarea campaniilor lor electorale de catre fratii Rodriguez
Orejuala. Unii dintre liderii Cali au fost in cele din urma prinsi.
Au fost arestati la jumatatea anilor ’90 si isi executa in prezent
sentintele de zece pana la 15 ani de inchisoare. Multi experti sunt
de parere ca acestia chiar au stabilit un aranjament cu guvernul
columbian sa nu ii extradeze in puscariile din Statele Unite.
Agentii Parchetului cred ca acestia isi conduc in continuare
imperiul din celulele lor personale.

Astazi

Locotenentii mai tineri ai acestor lideri au inceput insa sa
realizeze ca marile organizatii au devenit mai vulnerabile la
atacurile autoritatilor americane si columbiene. Au format, ca
atare, grupuri mai mici si mai usor de controlat si au inceput
sa-si compartimenteze responsabilitatile. Un grup doar facea
contrabanda cu droguri din Columbia in Mexic. Alt grup controla
laboratoarele din jungla. Altul se preocupa de transportarea
frunzelor de coca din campuri in laboratoare. Sunt cunoscute
legaturi clare intre grupurile columbiene de guerilla marxista si
comertul de cocaina. Guerilele protejeaza campurile si
laboratoarele din Columbia in schimbul unor taxe mari pe care
traficantii le achita fata de organizatie. In schimb,
gruparile paramilitare columbiene de aripa dreapta sunt de asemenea
banuite ca ar controla campurile, laboratoarele si unele dintre
rutele de contrabanda. Situatia a fost dezastruoasa pentru Columbia
– ambele parti ale unui razboi civil in plina desfasurare reusind
sa faca profituri uriase de pe urma industriei de droguri, care au
fost apoi transformate in armament pentru si mai multe lupte.

Parchetul si politia din Columbia cred ca exista in prezent mai
mult de 300 de organizatii active care fac trafic si contrabanda pe
teritoriul statului sud-american. Cocaina este transportata catre
fiecare natiune industrializata a lumii, iar profiturile se mentin
inca extrem de ridicate.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE MAFIA CAUCAZIANA
IN URMATORUL EPISOD AL MARATONULUI
„DESCOPERA SECRETELE MAFIEI”!

Nu rata niciun articol din maratonul
„Descopera secretele Mafiei” si vei afla ceea ce putini
au avut curajul sa va spuna pana acum… crima organizata se
desfasoara chiar langa tine, face parte din viata ta, fara ca macar
sa ai habar de asta!