Stephen Hawking – Originea scandaloasa a Universului

Povesti despre Inceput

Din timpuri imemoriale omul s-a intrebat cu privire la originea,
dimensiunea si destinul Universului. La inceput, pe post de suport
al religiilor primitive si naive, notiunea de Univers, de spatiu
nemarginit al Cosmosului din imaginatia oamenilor, era asociata
intotdeauna conceptului de Cer. Mai tarziu, simbolismul lumii, cu
cele trei niveluri ale ei: ceresc, terestru si infernal,
corespundea cu trei niveluri de existenta, sau trei moduri de
activitate spirituala.

In privinta intrebarilor referitoare la originea Universului,
miturile primordiale, transformate mai tarziu in curente spirituale
si religii, sustineau ideea centrala al unui mare Nimic din
care tot si toate au izvorat din porunca divina.

Foarte bizar si interesant in acelasi timp, toate miturile si
legendele Creatiei prezente la majoritatea culturilor si
civilizatiilor umane arhaice de pe diverse continente, insista
asupra notiunii de nimic initial, din care s-au format lumile
vazute si nevazute, Pamantul, Luna si stelele. Actionate de
o esenta divina, un animal-stramos mitic sau un Cuvant atotputernic
(precum in cazul Bibliei), fortele creatiei au dat nastere
Universului… marginit, pare-se, doar de imaginatia
oamenilor.

Nemultumiti cu explicatiile date de mitologie si religie,
oamenii de stiinta, in speta fizicieni, chimisti si matematicieni,
s-au concentrat atat asupra originilor Universului, cat si in
problema dimensiunilor sale, de abia din secolul XX.

Teoria Big Bang a fost emisa de catre… un preot crestin!

Spre surprinderea celor care isi inchipuie ca Religia si Stiinta
se plaseaza dintotdeauna intr-un conflict taios si se afla pe
pozitii antagoniste in privinta obtinerii Cunoasterii, cel
care a emis si sustinut pentru prima oara ipoteza Big Bang-ului a
fost un abate romano-catolic: monseniorul Georges Lemaître
(1894 – 1966), preot belgian si, in acelasi timp, profesor de
fizica si astronomie al Universitatii Catolice din Louvain.

Georges Lemaître & Albert
Einstein

Corect, Big Bang este o teorie stiintifica si, in acest context,
depinde de observatii si masuratori directe. Insa, teoria in sine,
prin implicarea sa asupra originii realitatii, a fost dintotdeauna
alimentata de concepte teologice si filozofice (bunaoara,
in urma cu 2300 si ceva de ani, Aristotel propunea
conceptul de Motor Prim, care sta la originea tuturor
lucrurilor).

In anii 1920-1930, majoritatea astronomilor inca sustineau
faptul ca Universul este etern prin definitie, neavand un inceput
care poate fi urmarit in timp sau delimitat sub formula unei
perioade istorice. Ei credeau ca originea Timpului, sustinuta de
teoria Exploziei Initiale, importa abuziv concepte religioase in
stiinta fizicii.

Adversarii teoriei Big Bang-ului ridicau drept motiv principal
al respingerii lor faptul ca teoria in sine fusese emisa si
sustinuta de catre (culmea!) monseniorul Lemaître. Paradoxal,
teoria acestuia a gasit acceptare si sustinere in sanul
Vaticanului, chiar de la cel mai inalt nivel. Papa Pius al XII-lea
a declarat, pe data de 22 noiembrie 1951, cu ocazia intalanirii
membrilor Academiei Pontificale de Stiinte, ca teoria Big
Bang-ului este in concordanta cu toate conceptele romano-catolice
referitoare la Creatie.

Conform lui Lemaître, teoria originii Universului, lansata
initial sub numele de „Ipoteza a Atomului Primordial”, se bazeaza
pe teoria relativitatii lansata de Albert Einstein, cu accent pe
omogenitatea si izotropia spatiului. Ecuatia din spatele teoriei a
fost formulata de catre matematicianul rus Alexander Friedmann
(1888 – 1925).

„Matematicianul rus Alexander Friedmann a presupus ca
Universul evolueaza. El a pornit de la o ecuatie a lui Einstein si
a gasit o solutie superba, conform careia Universul se afla in
continua expansiune. Daca un astfel de lucru este
adevarat, a concluzionat George Lemaître cativa ani mai tarziu,
Universul si-a avut originea intr-un punct: Big Bang. Pe care nu
Lemaître l-a numit Big Bang, ci oamenii care radeau de el. Lemaître
era un preot catolic si presupunea ca acest punct ar fi reprezentat
inceputul creatiei lui Dumnezeu. La ora actuala, dispunem de un
instrument pentru determinarea geometriei Universului. Conform
masuratorilor de pana acum, Universul este plat: Euclid avea
dreptate. Lemaître a presupus ca, daca Universul se afla in
continua expansiune, atunci ar trebui sa putem vedea cum se
mareste. Adica, punand sub observatie galaxiile, sa le vedem cum se
indeparteaza.” declara, in exclusivitate pentru DESCOPERA, Maurizio
Tomasi, astrofizician la Institutul de Cercetari Astrofizice din
Milano.

Friedmann & Hubble

In anul 1929, celebrul astronom american Edwin
Hubble (1889 – 1953), in cinstea caruia a fost botezat la
fel de celebrul telescop spatial, a confirmat – dintr-o perspectiva
eminamente stiintifica, ipoteza lui Lemaître din 1927.
Hubble a descoperit si confirmat existenta celorlalte
galaxii din Univers (in afara de cea a nostra) si a dat Legea
care-i poarta numele, bazata pe efectul observabil in
modificarea spectrului electromagnetic al galaxiilor. Acesta
stabilea o proportionalitate intre variatia spectrului
electromagnetic al unei anumite galaxii si departarea aceateia de
Pământ. Aceasta proportionalitate a definit si a masurat corect
expansiunea universului.

Din acel moment, teoria Big Bang-ului a fost acceptata de
intreaga comunitate stiintifica si a avansat extraordinar de mult
in aplicatii si detalii, odata cu progresele tehnologice care au
permis o dezvoltare fara precedent a stiintei astronomiei, alaturi
de o sondare fascinanta a abisurilor nesfarsite ale
Universului.

Teoria Big Bang-ului depinde de doua mari presupuneri:
universalitatea legilor fizicii si Principiul Cosmologic. Acesta
din urma sustine ca, pe scara larga, Universul este concomitent
omogen si izotropic. Cele doua presupuneri au aparut, initial, sub
forma de postulate, dar in prezent se fac mari eforturi pentru a fi
ambele demonstrate. Spre exemplu, prima presupunere a fost probata
prin observaratii care arata ca cea mai mare deviatie posibila a
structurilor constante asupra varstei Universului este de ordinul
10 la puterea -5. De asemenea, Relativitatea Generala a trecut
testele stringente la scara Sistemului nostru Solar si a stelelor
binare, in timp ce extrapolarea scarilor cosmologice a fost
validata prin succese empirice.

Conform modelului Big Bang, intregul Univers se afla,
initial, intr-o stare amorfa, extrem de fierbinte si densa, stare
care s-a expandat rapid, racindu-se din acel moment pana in
prezent, cand se dilueaza si continua sa se extinda. Cele
mai performante masuratori efectuate la nivelul anului 2010 sustin
ca Big Bang-ul s-a produs in urma cu circa 13,7 miliarde ani in
urma. Cu sau fara voia noastra, teoria Big-Bang ramane cea mai
cuprinzatoare si detaliata explicatie probata prin dovezi si
observatii stiintifice despre originea Universului.

Revolta lui Hawking fata de Dumnezeu

Viata, personalitatea si ideile
fizicianului Stephen Hawking sunt extrem de cunoscute
la ora actuala, profesorul ajungand, probabil fara voia lui, sa fie
cel mai celebru fizician din lume. Apreciat de o
parte a lumii stiintifica pentru ipotezele sale originale si
inovatoare asupra fizicii, profesorul britanic este puternic
contestat de alti oameni de stiinta la fel de prestigiosi. De
asemenea, in ultimul timp, Stephen Hawking a cazut victima unor
atacuri furibunde din cauza declaratiilor si opiniilor sale
transante. Totul a pornit de la parerea lui Hawking depre faptul ca
Dumnezeu nu exista, iar Universul s-a format de la
sine, cu de la sine putere.

Intr-o carte provocatoare intitulata „The Grand
Design”, scrisa in colaborare cu fizicianul american
Leonard Mlodinow si aparuta pe data de 9
septembrie a anului curent, profesorul Stephen Hawking afirma ca
fizica moderna ca stiinta nu trebuie sa lase niciun loc lui
Dumnezeu in ecuatia aparitiei Universului, iar stiinta poate
explica singura originea tuturor lucrurilor.

Hawking & Mlodinow

Lucrarea examineaza istoria cunoasterii stiintifice asupra
Universului, pornind de la grecii ionieni care credeau ca natura
lucrurilor este data de legi, nu de vointa zeilor. Apoi, Hawking
aduce aminte de lucrarile lui Nicolaus Copernic, printre primii si
cei mai mari sustinatori ai ipotezei ca Pamantul nu se afla in
centrul Universului si il contrazice pe sir Isaac Newton care era
convins ca Universul a fost creat de Dumnezeu, neputand apare de la
sine din haosul primordial. Partea centrala a lucrarii este data de
teoria mecanicii cuantice si de teoria relativitatii – cele
doua explicand practic cum Universul a fost creat din
nimic. „Pentru ca exista legi asemenea celei a
gravitatiei, Universul se poate autocrea din nimic. Creatia
spontana este motivul pentru care mai degraba exista ceva decat
nimic, motivul pentru care Universul si oamenii exista. Nu
este nevoie sa-l invocam pe Dumnezeu pentru a pune Universul in
miscare”. De asemenea, sustinand Teoria-M, autorii afirma
ca la fel cum Pamantul este una dintre planetele sistemului nostru
solar, iar Calea Lactee una dintre numeroasele galaxii din Univers,
intregul Univers in care ne aflam poate fi un univers din multe
altele (sau din Multivers). Urmand acest
rationament, in ultimele pagini ale cartii, autorii afirma ca
cateva dintre universurile Multiversului pot sustine viata, care nu
este apanajul exclusiv al Pamantului.

Ultima lucrare a lui Hawking a prins foarte bine in presa
tabloida, dar a primit critici mixte din partea comunitatii
stiintifice. I se reproseaza lui Hawking mai ales
duplicitatea in privinta tratarii problemelor esentiale: in
1988, in volumul care l-a facut celebru, „Scurta Istorie a
Timpului”, fizicianul afirma – implicit – ca Dumnezeu
exista, iar el accepta rolul Divinitatii in crearea
Universului: „Daca vom descoperi vreodata o teorie completa si
inatacabila de la inceput la sfarsit, aceasta va deveni triumful
suprem al ratiunii umane, pentru ca din acel moment vom cunoaste
cum functioneaza mintea lui Dumnezeu”.

Stephen Hawking isi pastreaza alte opinii neschimbate,
fizicianul reafirmandu-si entuziastul pentru teoria mai multor
universuri paralele si sustinand ca Multiversul se poate constitui
intr-un adevarat „Sfant Graal” care poate explica la un moment dat
orice notiune a universuluim cunoscut: „Teoria-M este nimic altceva
decat teoria unificata pe care Einstein spera sa o descopere.
Faptul ca noi, oamenii, care suntem in esenta noastra o alcatuire
de particule fundamentale din Natura, am fost capabili sa ajungem
atat de aproape de intelegerea legilor care ne guverneaza atat pe
noi, cat si intregul Univers, este un mare triumf”.

Contestatarii lui Hawking

Intre cei mai pertinenti critici ai lui Hawking se numara
urmatorii:

Craig Callender, in New Scientist, se declara neconvins de felul
inconsistent in care Hawking sustine Multiversul: „Teoria-M
este o ciorna departe de a fi verificata si completa –
ceea ce nu-i impiedica pe autori sa afirme ca prin intermediul
acesteia se poate explica misterul esentei Universului. Un
non-sens!”.

Paul Davies, intr-un articol aparut in The Guardian, afirma
ironic ca legile Metaversului, asa cum sunt ele enuntate de
Hawking: eterne, imuabile si transcendente – care exista pur si
simplu si trebuie acceptate ca atare sunt identice cu atributele
lui Dumnezeu.

Dr. Marcelo Gleiser, intr-un articol intitulat „Hawking si
Dumnezeu: o relatie intima” afirma ca invocarea unei teorii
a teoriilor este inconsecventa cu insasi natura fizicii –
o stiinta empirica bazata pe descoperirea graduala a unor
informatii din ce in ce mai complexe. „Pentru ca nu vom avea
niciodata instrumente capabile sa masoare intregul Univers, nu
putem fi vreodata siguri ca am descoperit o teorie finala.”

In sfarsit, fizicianul Peter Woit de la Universitatea Columbia
il acuza pe Hawking ca a formulat postulatul „Dumnezeu nu
este necesar” doar ca pe un instrument de marketing,
pentru a-si face publicitate cartii, iar John Horgan de la
Scientific American demonstreaza magistral cum tocmai Teoria-M este
un argument in favoarea existentei lui Dumnezeu. Cercetatorul face
apel la „problema restaurantului lui Alice”, o referire la un vers
dintr-o veche melodie folk americana: „Poti avea tot ceea ce-ti
doresti in restaurantul lui Alice”. Horgan afirma ca: „o teorie
care le prezice pe toate, nu prezice, de fapt, nimic”, iar intr-un
Multivers, o infinitate de universuri practic, nu este exlus ca
niciunul, unul sau chiar toate sa fie create de Dumnezeu.

Cele de mai sus au fost puncte de vedere avizate, venite din
sanul comunitatii stiintifice. Presa tabloida speculeaza ca Hawking
incepe, pur si simplu, sa-si piarda mintile, datorita numeroaselor
boli de care sufera din tinerete, precum si a situatiei cumplite in
care este obligat sa isi duca existenta.

Alte critici vin din partea unor autoritati cu formatie
filozofica sau religioasa, care il acuza pe Hawking de
interpretari puerile asupra religiei, faimosul fizician
neavand nici cele mai elementare notiuni teologice atunci cand isi
da cu parerea la modul ultimativ asupra religiei. Opiniile
fizicianului au starnit, dupa cum era de asteptat, numeroase
furtuni printre reprezentatii celor trei mari religii monoteiste:
in Anglia natala, reprezentantii acestora s-au aflat in aceeasi
tabara, uitand de diferentele teologice, istorice si culturale
care-i despart.

Liderul Bisericii Anglicane, arhiepiscopul Rowan Williams a
iesit la rampa ironizandu-l pe fizician: „Credinta in
Dumnezeu nu se axeaza pe explicarea modalitatilor prin care
lucrurile se inlantuiesc in Univers, ci se refera la
convingerea ca exista o inteligenta superioara care este la baza
tuturor lucrurilor si de care depinde intregul Univers”.

Rabinul sef, Dr. Jonthan Sacks, a dat o replica asemanatoare,
clericul iudaic afirmand ca: „Stiinta tine de explicatii,
iar explicatiile mintii omenesti sunt limitate si, de multe ori,
gresite. Religia tine de interpretare… Biblia, pur si
simplu, nu este interesata de felul in care Universul a luat
nastere. In fond, Dumnezeu este absolut si atotputernic, din acest
motiv El poate crea Universul intr-o infinitate de cai diferite sau
dupa o singura reteta”.

Ibrahim Mogra, imam si membru al Consiliului Musulmanilor din
Marea Britanie nu se lasa mai prejos: „Ma minunez uitandu-ma la
atatia oameni respectabili care sunt convinsi ca profesorul Hawking
este cea mai luminata minte din lume. Atat de inteligent, si totusi
nu poate vedea creatia si maretia lui Dumnezeu in orice lucru, mai
ales in Universul cel nemarginit? Daca ne uitam pur si simplu la
Univers, observam ca cineva l-a creat sub aceasta forma si
nu alta. Acel cineva este Dumnezeu„.

In loc de concluzii

Odata cu acceptarea faptului ca Big Bang-ul a devenit paradigma
dominanta a cosmologiei actuale, teologii, liderii religiosi si
credinciosii de rand au reactionat in moduri diferite fata de
teoria in cauza. Unii au acceptat evidentele stiintifice ca atare,
fara a-si pune alte intrebari, altii au incercat sa impace teoria
cu propriile convingeri religioase.

In prezent, savantii se vad coplesiti de aparitia
informatiilor din ce in ce mai detaliate referitoare la existenta
sau inexistenta asa-numitei energii neagre si materii
neagre, notiuni care ar putea schimba radical tot ce stim
despre Big Bang si modul in care acesta s-a propagat. In functie de
ceea ce stim pana acum despre energia neagra, se contureaza doua
scenarii: fie Universul va atinge o dimensiune maxima, dupa care va
cadea in colaps, fie expansiunea sa nu se va opri niciodata, iar
Cosmosul va deveni infinit in adevarata acceptiune a termenului. O
teorie de ultima ora care a pus pe jar comunitatea stiintifica mai
afirma ca
chiar daca dimensiunea spatiala a Universului este nelimitata, la
un momentdat timpul se va opri.

Intreaga desfasurare a evenimentelor ne arata, de fapt,
cat de putine stim despre lumea in care
traim, dar si – mai grav! – ca aproape tot ceea ce
sustinem ca cunoastem se bazeaza pe scenarii, supozitii, ipoteze si
teorii niciodata demonstrate (sau demonstrabile) in
totalitate. Cum am aparut? Incotro de indreptam? Va muri
vreodata Universul? Exista alte Universuri in afara de cel in care
ne aflam? Putem macar sa parcurgem cu mintea vastitatea cosmica?
Avem instrumentele necesare? Sau capacitatea noastra mentala este
incapabila pentru o asemenea calatorie?

Aici se termina stiinta, iar toate raspunsurile argumentate
empiric dispar in fata conceptului de Infinit si a celui de Sfarsit
fara Inceput. Ironic si paradoxal, indiferent de ce parte a
baricadei ne-am afla, pusi fiind in fata grandorii si misterelor
Universului care ne inconjoara, ajungem intr-o postura de
credinta care este (cel putin in manifestare) eminamente
religioasa.

*

CONCURS

CREZI CA EXISTA UN SINGUR UNIVERS SAU O MULTITUDINE DE
UNIVERSURI?
Raspunde la intrebarea etapei de concurs, prin comentarii la acest
articol, pana luni 4 octombrie. Autoarea sau
autorul celui mai interesant si bine argumentat raspuns, va fi
premiat(a) de catre DESCOPERA.ro si Discovery Romania cu
unul dintre cele 5 telescoape SkyWatcher pe
care vi le oferim in cadrul acestui maraton.

Afla aici detalii despre concurs!

Marea calatorie a descifrarii misterelor
Universului a inceput! Revino maine pentru a afla daca suntem
singuri in Univers si urmareste, in octombrie, doua seriale de
exceptie marca Discovery!

*

„Universul vazut de Stephen Hawking” va
avea premiera: sambata, 2 octombrie, la ora 21.00, pe Discovery
Channel, urmand ca restul episoadelor sa fie difuzate pe Discovery
Science, in fiecare duminica, incepand cu 10 octombrie, de la ora
21.10. „Universul văzut de Stephen Hawking” ne solicită
imaginaţia până la limita universului cunoscut. Cel mai celebru om
de ştiinţă încă în viaţă explorează splendoarea şi măreţia stelelor
şi planetelor, galaxiilor şi supernovelor care modelează şi
populează cosmosul. Primul episod, „Povestea tuturor lucrurilor”,
relatează cea mai controversată poveste din lume – istoria
Universului, începând cu energia uluitoare generată de Big Bang
până la sfârşitul omenirii; in vreme ce celelalte episoade
exploreaza ipoteza existentei extraterestrilor si controversata
teorie a calatoriei in timp.

*

„Morgan Freeman si spatiul cosmic” va
avea premiera luni, 4 octombrie, la ora 21.10, pe Discovey
Science. Actor premiat cu Oscar şi pasionat de
investigarea spaţiului cosmic, Morgan Freeman este producătorul
executiv, prezentatorul şi naratorul acestui serial care explorează
cele mai mari mistere ale Universului din perspectiva omului
obisnuit. De la cele mai recente realizări ale NASA şi ale unor
mari companii private, până la cele mai noi teorii formulate de
oameni de ştiinţă şi cercetători, această serie studiază găurile
negre, colonizarea planetelor, teoria şirurilor şi multe
altele.

Autor: Nicu Parlog