Burebista Celtoctonul – Nimicitorul de celti

Nicicand nu au avut tracii, fie ei daci sau de alta sorginte, un
lider mai impunator si mai influent decat a fost Burebista. Nu sunt
cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor sai,
locuitorii cetatii Dionysopolis, Balcicul de astazi, cei care il
numeau cu mandrie „cel dintai si cel mai mare dintre
regii din Tracia”. Este regretabil faptul ca, astazi,
sursele care sa ne redea adevarata complexitate a geniului lui
Burebista, dimensiunile reale, fizice sau morale ale marelui rege
trac, lipsesc cu desavarsire. Au ramas doar ecourile faptelor sale
in operele unora dintre cei mai ilustri istorici antici, acestea
fiind, de fapt, singurele date pe care le detinem. Suficient, insa,
pentru a ne crea o imagine despre personalitatea remarcabila a
celui care a influentat decisiv istoria in urma cu mai bine de doua
milenii.

Pastrand proportiile, putem compara pe „cel dintai si
cel mai mare dintre regii din Tracia” chiar cu Alexandru
Macedon… un lider ce a reusit intr-un timp foarte scurt sa ii
uneasca pe cei de un neam cu el, sa supuna semintii indepartate si
sa sfarseasca neinfrant in lupta o existenta demna de marile
personalitati ale istoriei. Si tot asemenea lui Alexandru
Macedon, Burebista a luat odata cu el ceea ce realizase. Ucisi in
urma unor comploturi, cei doi monarhi nu au lasat in urma imperiile
pe care le creasera, acestea fiind sfasiate si impartite intre cei
care le-au urmat la conducere.

Cine a fost, insa, Burebista, care au fost realizarile sale si cine
au fost personajele cheie care i-au influentat decisiv actiunile,
va invit sa descoperim impreuna in cele ce urmeaza.

Burebista – un personaj
enigmatic
Aproape orice manual de istorie, in special din seria celor
post-decembriste, sustinea ca Burebista, marele rege al
daco-getilor s-a inscaunat rege in anul 82 i.Hr si a cazut prada
unui complot al nobililor in anul 44 i.Hr., acelasi an in care isi
pierdea viata, intr-un mod similar, Iulius Cezar. Chiar daca nu
sunt departe de adevar, astfel de afirmatii sunt, insa, nesigure.
Cu siguranta ca atari probleme nu s-ar fi ridicat daca, din
operele istoricilor antici care s-au ocupat cu istoria dacilor,
s-ar fi pastrat macar una. Poate cea mai importanta dintre
aceste lucrari, „Istoria Getilor”, scrisa de Dion din Prusa (cca
40-120 d.Hr) sau Dion Chrysostomos (Gura de Aur), asa cum mai era
cunoscut istoricul antic, mai exista inca in secolul al VI-lea
d.Hr., dupa cum afirma un alt istoric important, gotul Iordanes.
Chiar daca acesta din urma face o grava confuzie confundandu-i pe
goti cu geti, cel mai probabil in ideea de a gasi pentru neamul sau
un trecut stralucit, informatiile preluate de acesta din opera lui
Dion Chrysostomos sunt in masura sa faca oarecare lumina asupra
trecutului lui Burebista:
„Apoi, in vreme ce la goti (geti) domnea Buruista, a venit in
Gotia (Getia) Deceneu, pe vremea cand Sylla a pus mana pe putere la
Roma. Primindu-l pe Deceneu, Buruista i-a acordat o putere aproape
regala. Dupa sfatul acestuia, gotii (getii) au inceput sa pustiasca
pamanturile germanilor pe care acum le stapanesc francii”.

Se intelege astfel ca Burebista domnea deja in anul 82
i.Hr., an in care Sylla lua titlul de dictator la Roma. Ca
inscaunarea sa nu putea fi departe de aceasta data o arata insasi
durata domniei lui. Numai daca presupunem ca moartea sa a avut loc
in anul 44 d.Hr, si avem deja 38 de ani in care Burebista a
stapanit peste intregul neam al daco-getilor. Cu atat mai mult daca
sustinem acea opinie a istoricilor care afirma ca tragicul sfarsit
al regelui dac a avut loc cu putin timp inainte de razboaiele
panonice ale lui Octavianus (35-33 i.Hr). Evident, o domnie atat de
indelungata nu era ceva neobisnuit pentru lumea antica.
Acelasi Iordanes vorbeste de un urmas al lui Burebista,
Scorilo/Coryllus, ce a condus destinele dacilor timp de 40 de
ani. Teres, regele odrisilor (traci din sudul Dunarii), a
trait nu mai putin de 92 de ani, dupa cum sustine istoricul
Theopompos, iar contemporanul lui Burebista, Mithridades al VI-lea
Eupator a domnit 48 de ani (111-63 i.Hr.). Chiar daca nu il putem
alatura regilor din sudul si nordul Dunarii, trebuie amintit si
monarhul cu cea mai lunga domnie din istoria omenirii, anticul
faraon Pepi al II-lea Neferkare, cel care a stat in fruntea
Egiptului pentru nu mai putin de 94 de ani (cca. 2278 – 2184
i.Hr.).

Nu trebuie uitata, insa, nici acea parte a istoricilor care
neaga vehement veridicitatea scrierilor lui Iordanes si implicit ca
Burebista ar fi fost un rege al dacilor in anul 82 i.Hr. Opinia
acestora se bazeaza pe un document contemporan cu monarhul
daco-get, stela ridicata in cinstea diplomatului Acornion
din Dionysopolis (Balcicul de azi). Acornion, un apropiat al lui
Burebista, este pomenit cu cinste de catre locuitorii
Dionysopolisului, ca unul dintre cei mai de seama cetateni, iar
printre faptele sale se numara si o misiune diplomatica efectuata
undeva intre anii 70-62 i.Hr., la tatal unui important rege dac, in
cetatea Argedava (o locatie inca neidentificata, aflata probabil
undeva pe cursul raului Arges). De aici si pana la
supozitia ca este vorba de o misiune pe langa tatal lui Burebista,
nu a mai fost decat un pas, ceea ce ar echivala cu o restrangere
substantiala a anilor de domnie ai acestuia. Informatia este, insa,
supusa unor opinii total divergente in randul oamenilor de stiinta,
nu putini fiind aceia care sustin ca regele la care soseste
Acornion in calatoria sa este chiar Burebista. De altfel, prietenia
durabila si ajutorul reciproc dintre cei doi sunt bine cunoscute.
Mai mult, razboaiele lui Burebista cu celtii, care au loc in jurul
anului 60 i.Hr., se petrec dupa unirea triburilor dace, eveniment
care nu putea fi realizat intr-un timp extrem de scurt.

Cu siguranta, insa, ca faptele marelui rege sunt mult mai
importante decat biografia sa inca neelucidata.

Cei trei colosi ai Europei si cosmarul
celtilor
Premizele pentru o unire a triburilor dacice intr-un singur neam
erau deja create in momentul venirii la tron a lui Burebista.
Izvoarele vremii arata, fara putinta de tagada, o migratie
a clasei razboinice dace din nordul Dunarii catre Transilvania,
acolo unde se naste un puternic centru politico-religios al
stramosilor nostri. In Germania, Ariovistus incercase
unirea triburilor germanice impotriva Romei, in timp ce Mithridades
al VI-lea Eupator intemeiase in Asia Mica un stat puternic si
intins, ce se dorea un adversar pe masura Cetatii Eterne. Roma isi
amplifica tendintele expansioniste si chiar si la celti si la
tracii sud-dunareni aparusera tendintele de unificare. Dacilor nu
le lipsea decat un lider de geniu, iar acesta s-a dovedit, cu
prisosinta, Burebista.

Este cert ca denumirea de rege in lumea barbara desemna,
mai degraba, un sef de trib sau al unei uniuni de triburi. Faptul
ca Burebista este numit „cel dintai si cel mai mare dintre
regii din Tracia” (un fel de rege al regilor) nu poate insemna
decat ca el reusise sa se impuna in fata liderilor locali si sa ii
supuna pe acestia sub o singura conducere, fapt nemaintalnit in
lumea tracilor. Este foarte posibil ca Burebista sa nu fi
avut de infruntat fiecare trib dacic ci, mai degraba, sa fi
realizat o mare unire a unor uniuni de triburi deja existente. Ca
dovada faptul ca, dupa moartea sa, Dacia ce Mare se imparte in
patru, apoi cinci parti, conduse de lideri mai putin insemnati,
probabil urmasii sau chiar sefii uniunilor de triburi supuse. Dar
unirea dacilor intr-un singur neam nu era decat primul pas din
tumultuoasa domnie a lui Burebista.

Asa cum anticipase Herodot, tracii uniti puteau fi cel mai puternic
dintre neamuri, iar Burebista rivaliza de acum cu ceilalti
doi colosi ramasi in lupta pentru Europa, odata cu moartea lui
Mithridades al VI-lea Eupator, Ariovistus si Cezar. Armata
sa numara circa 200.000 de luptatori „ticalositi de
nesfarsitele razboaie”, suficient cat sa il faca un rival de
temut chiar si pentru Roma. De altfel, Burebista nu se teme sa ii
infrunte pe gali, pe germanici si chiar pe romani. In lupta data
intre anii 73-72 i.Hr de guvernatorul Antonius Hybrida cu
locuitorii Histriei, locuitori sprijiniti de o armata de barbari,
prezenta lui Burebista ca adversar al romanilor este una cat se
poate de probabila. Era doar prima lupta a regelui daco-get cu Roma
si, totodata, prima dovada pentru el ca romanii nu sunt
invincibili. Luptele cele mai aprige se dau insa cu celtii
razboinici aflati pe teritoriul Daciei.

O succesiune a bataliilor date de Burebista este greu de realizat.
Putinele izvoare antice nu dau detalii asupra cronologiei luptelor
regelui dac, mai ales ca el nu intra in atentia istoricilor
greco-romani decat in momentul in care era evident ca Dacia
devenise o problema spinoasa pentru „lumea civilizata”.
Cel mai probabil, Burebista a declansat razboiul impotriva boiilor
si tauriscilor aflati sub conducerea lui Critasiros in dorinta de a
elibera vestul Daciei de amenintarea si jafurile continue ale
celtilor. Insusi Strabon afirma ca, dupa ce cucerisera Roma in anul
390 i.Hr, si dupa izgonirea lui de catre romani „boiii
se stramutasera langa Istru, traind amestecati cu tauriscii si
razboindu-se cu dacii, pana cand acestia le-au sters neamul de pe
fata pamantului”. Acelasi Strabon sustine ca
Burebista a „pustiit pe celtii care erau amestecati cu
tracii si cu ilirii si a nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflati
sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci”. Atat
de crunta a fost razbunarea lui Burebista incat pamantul celtilor
boii, anarti si taurisci a ramas loc de pasunat pentru neamurile
vecine. Cu toate acestea, chiar si Strabon se lasa uneori purtat de
exaltare. Faptul ca boiii nu au fost exterminati, asa cum sustine
istoricul antic, o confirma insusi Iulius Cezar, cel care ii
descrie pe celtii supravietuitori incercand sa scape de napasta
dacilor si cautand aliante cu triburile galice pentru a prada din
nou. In plus, boiii sunt cei care au dat numele Boemiei de
astazi.

Nu la fel stau lucrurile si cu scordiscii aflati la gurile Tisei.
Fosti aliati ai dacilor in campaniile de jaf de la sudul Dunarii,
ei devin adversari ai lui Burebista si sunt aproape stersi din
istorie de uriasa armata a dacilor. Ca astfel au stat lucrurile, o
poate explica orice strateg militar. Este greu de imaginat
ca, atata vreme cat Roma era principalul advesar al lui Burebista,
acesta sa fi incercat o campanie impotriva latinilor stiind ca
poate fi impresurat de celtii cei razboinci si
imprevizibili. Doar un nebun ar fi riscat un razboi pe cel
putin doua fronturi, astfel ca, o campanie indreptata initial spre
celti si apoi spre cetatile de la Marea Neagra si catre Balcani
este cea mai plauzibila desfasurare a lucrurilor.

Cele mai sangeroase lupte ale lui Burebista se incheiasera. Dacia
fusese eliberata de pericolul celt dar, pentru regele dac, misiunea
sa in fruntea dacilor era departe de a se fi incheiat.
Ducand o politica expansionista demna doar de marii
luptatori ai Antichitatii, el isi indreapta atentia catre bogatele
colonii grecesti de la malul Marii Negre. In anul 55 i.Hr,
cetatea Olbia de la gurile Bugului este prima care se pleaca in
fata dacilor. Urmeaza Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde din
temelii cetatea ce cutezase sa il infrunte), Tomisul si Mesembria.
Alte cetati refuza lupta si se predau pasnic, asa cum se intampla
cu locuitorii Dyonisopolisului. Muntii Haemus sunt si ei trecuti in
stapanirea regelui neinvins al daco-getilor. De acum, conflictul cu
Roma parea inevitabil.

Sfidand practic pericolul, Burebista intreprinde campanii
de jaf in Macedonia si Iliria, acolo unde romanii se vad nevoiti sa
se recunoasca infranti. Mai mult, monarhul dac incearca sa
influenteze politica Romei si se implica puternic in razboiul
dintre Pompei si Cezar. Acelasi Acornion din Dyonisopolis este omul
care negociaza din umbra cu Pompei in favoarea dacilor. Privita
astazi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, insa, una cat se
poate de logica la momentul respectiv. Cezar avea toti sortii
impotriva sa. Pierduse prima batalie impotriva lui Pompei, iar
acesta din urma se autointitula deja lider al Romei. Mai mult,
intr-un discurs public el lasa de inteles ca se baza pe ajutorul
unui puternic rege barbar. Cine altul sa fie puternicul sustinator
al romanului daca nu dacul Burebista?

Istoria nu este, insa, una previzibila. Desi o armata numeroasa a
dacilor marsaluia in ajutorul lui Pompei, Cezar anticipase
pericolul si atacase fara sa mai stea pe ganduri. La Pharsalos, el
obtine o victorie ce avea sa schimbe fata lumii pentru totdeauna.
Nu putem decat sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca razboinicii
daci ar fi ajuns la timp in ajutorul lui Pompei. Drept
raspuns, noul lider al Romei nu se gandea decat la razbunare. In
Macedonia, el maseaza o armata uriasa, circa 150.000 de legionari,
cu mult mai mult decat i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia.
Singurul sau gand era acela de a da o lectie cutezatorului rege
dac. Nu apuca sa isi duca planul la indeplinire. Este ucis
in anul 44 i.Hr, in urma unui complot al senatorilor. La scurt
timp, Burebista cade prada unui complot similar pus la cale, cel
mai probabil, de regii daci pe care ii supusese. Dacia este
sfasiata aproape imediat in patru parti, apoi in cinci, asa cum ne
spune istoricul Strabon. In Transilvania, acolo unde preotul Decenu
preluase puterea regelui si acolo unde se gasea cea mai puternica
factiune dacica, avea sa se nasca, cat de curand, un alt rege pe
masura lui Burebista… nimeni altul decat Diurpaneus –
Decebal.

El, marele rege Burebista, isi ocupase deja locul printre
zeii neamului sau.