OZN de pacaleala – 5 aparitii de care ne-am speriat degeaba

Acum, cand zic OZN – uneori chiar fara sa stie ca denumirea vine de la „obiect zburator neidentificat” – cei mai multi se gandesc, de fapt, la o nava spatiala trimisa de locuitorii de pe o alta planeta. Adica, in mintea lor, nici vorba sa fie ceva neidentificat; nu, ei l-au identificat deja: e un vehicul extraterestru. Confuzia asta e frecventa, asa ca o sa ne complacem si noi in ea, desi, din punct de vedere logic, e aiurea: OZN e doar atat vreme cat nu stim ce e; daca e o nava extraterestra, am identificat-o, deci n-o mai putem numi OZN…

Or fi, unele dintre aceste chestii zburatoare, niste OZN-uri (poate chiar nave „alien”), dar istoria sceptica a cercetarilor asupra acestor aparitii consemneaza si multe cazuri in care ceea ce a fost luat drept un obiect produs si trimis de extraterestri s-a dovedit a fi, de fapt, cu totul altceva – ceva care se preta unei explicatii stiintifice convingatoare, fara implicarea vizitatorilor galactici. Pentru exemplificare, iata 5 dintre cele mai obisnuite pacaleli – obiecte produse de om sau fenomene naturale pe care vazandu-le, entuziastii fenomenului OZN si ai extraterestrilor s-au autoconvins ca erau ceea ce doreau ei: nava spatiala mult-asteptata.

Fulgerele

Daca fulgerele banale – arcul electric care se formeaza intre nori pe vreme de furtuna – reprezinta o priveliste cu care suntem obisnuiti, in schimb, anumite tipuri de fulgere – descarcari electrice – produse in straturile superioare ale atmosferei, deasupra norilor, pot imbraca forme si culori ciudate, iar vazute cu ochii si (uneori) surprinse in fotografii, declanseaza o reactie de confuzie si teama: ce-o fi asta?

„Asta” e un asa-numit fenomen luminos efemer (transient luminous event -TLE, in limba engleza), un fenomen natural, de durata foarte scurta, care apare tot pe vreme de furtuna, ca un eveniment secundar al acesteia, insa se petrece la mare inaltime (50-100 km), mult deasupra stratului de nori care se ciocnesc la 10-15 km deasupra capetelor noastre, producand fulgerele obisnuite. TLE pot aparea sub forma unor discuri de lumina, a unor prelungiri tentaculare, a unor raze ori halouri sau a unor scurte jeturi de lumina; uneori sunt rosii, alterori albastrui; oricum, sunt cu adevarat niste aratari celeste bizare si nu e de mirare ca, in fata unor asfel de fenomene inca putin cunoscute, chiar si oamenii de stiinta isi pierd uzul ratiunii si incep sa spuna povesti cu nave spatiale venite din departarile galaxiei.

Declansate, asadar, tot de furtuna care bantuie dedesubt, aceste fenomene luminoase se datoreaza puternicei incarcari cu electricitate a aerului; in aceasta „atmosfera incarcata” – la propriu -, apar descarcari de diferite tipuri, pe care, in mod obisnuit, nu le putem vedea de la sol, din pricina plafonului de nori.

Astronautii, insa, si pilotii care zboara la mari altitudini au raportat observarea unor asemenea fenomene, iar aparatura de inregistarare, tot mai sofisticata si mai sensibila, utilizata in ultimii ani, le poate detecta – poata asa se explica faptul ca astfel de aparitii par sa se se fi inmultit in anii din urma.

Rachetele militare

In luna decembrie a anului 2009, o spirala de lumina, cu o raza verde-albastruie tasnind din centrul ei, a luminat spectaculos cerul Norvegiei, spre uimirea inspaimantata a martorilor oculari. Senzatie, soc, groaza: privelistea nu semana cu nimic din ceea ce mai vazusera oamenii, asa ca eticheta „OZN” a aparut numaidecat, iar urmarea ei obisnuita – convingerea ca venisera extraterestrii, – a rasarit si ea curand. Dar… dezamagire! La putin timp, o explicatie oficiala, venita din partea ministrului rus al apararii, a dezumflat sperantele unora si a linistit temerile altora: fusese vorba despre testul ratat al unei rachete balistice rusesti – tip Bulava – care se defectase imediat dupa lansare si scapase de sub control, pornind aiurea, pe o traiectorie spirala si creand ciudatul efect luminos vazut de norvegieni.

Formatiuni de nori neobisnuite

In acelasi an 2009 (in octombrie), un halou luminos de dimensiuni gigantice a aparut pe cerul Moscovei, aratand, ce-i drept, infricosator: era ca si cum o nava de dimensiuni colosale (ca acelea din Independence Day), cu toate luminile aprinse, s-ar fi pregatit sa aterizeze. Lumina strabatea prin stratul de nori si te asteptai, dintr-o clipa in alta, sa vezi nava inspaimantatoare coborand din cer, intr-o viziune de Apocalipsa.
Surprins intr-o secventa video, momentul a facut cariera pe YouTube, in ciuda faptului ca meterorologii rusi au linistit repede spiritele, explicand fenomenul in termeni stiintifici.

E vorba despre intrunirea unor conditii meteorologice destul de rar intalnite: nori alcatuiti din picaturi foarte fine de apa, cu temperatura sub zero grade, dar aflate inca in stare lichida, datorita lipsei momentane a unor cristale de gheata care sa declanseze procesul de inghetare a picaturilor, pe scara larga. (Picaturile de apa dintr-un nor nu ingheata asa, oricum si oricand, care cum are chef, chiar daca temperatura e sub zero; e nevoie de aparitia unor centri – nuclee de condensare – de la care sa se propage tendinta de a ingheta: e asa-numitul proces Bergeron). In acesti nori, echilibrul e foarte instabil; daca masa de aer si picaturi de apa e deranjata intr-un anume fel, de pilda, de vant sau de trecerea unui avion, care perturba straturile atmosferice, poate avea loc o activare brusca a unui proces de evaporare a apei, intr-o anumita regiune a norului, ceea ce duce la aparitia acelui gol conturat de lumina soarelui, a acelei gauri cu aspect amenintator, prin care te astepti sa coboare nava care ne va aduce pieirea.

(Un fenomen de acelasi tip a fost inregistrat in Romania – tot in octombrie anul trecut. Ei, asta chiar ca e o coincidenta tulburatoare! O fi fost aceeasi nava sau…?)

Baloane

In plina miez al zilei, locuitorii din New York au zarit pe cer niste puncte luminoase, argintii, aflate in miscare.
– OZN-uri, au strigat toti, plini de speranta (?!)

Luati la intrebari, martorii au declarat chestii contradictorii: unii ziceau ca au vazut un singur obiect sclipitor, care se deplasa incet; altii afirmau ca vazusera mai multe puncte care sticleau pe cer. In cele din urma, s-a lamurit misterul (ce erau, de unde veneau etc.) Erau niste banale baloane umplute cu heliu, argintii, „scapate” de la o petrecere de logodna ce avusese loc undeva la aproximativ 20 km distanta. Faptul ca nu zburau coordonat, intr-o anumita directie, bine determinata, ci pareau duse de vant, la intamplare, precum si faptul ca nu emiteau lumina, ci doar reflectau razele soarelui, a ajutat la lamurirea enigmei.

Venus

Luminosul Luceafar a fost cauza nevinovata a multor confuzii. Cea mai stralucitoare stea de pe cerul noptii, luminand intens seara, curand dupa asfintit, sau cu putin timp inaintea rasaritului, planeta Venus (asta e Luceafarul; daca nu stiati) a pacalit pe multi. Ca si Pamantul, Venus se roteste in jurul Soarelui pe o orbita eliptica (de forma ovala), deci nu se afla mereu la o distanta egala de Soare – si nici de Pamant. Cand se afla cel mai aproape de Terra, Venus e doar la 38 milioane de km de noi – mai aproape decat orice alta planeta. La apogeul stralucirii sale, are o luminozitate atat de intensa si pare atat de mare, incat te poate duce cu gandul la un OZN ajuns aproape de Pamant, mai degraba decat la o planeta aflata la milioane de kilometri departare.

Si uite asa, experimente militare, fenomene naturale sau chiar o banala petrecere cu baloane pot declansa o nebunie colectiva, un moment coplesitor, in care se invalmasesc spaima, speranta, ingrijorarea, sentimentul de anticipare, bucuria ca esti martor la asa ceva si teama ca n-ai sa mai ajungi sa povestesi si nepotilor ce-ai vazut si cine stie cate alte emotii, de cate feluri, care nici nume nu au. Poate ca, inconstient, am vrea sa fie, intr-adevar, niste vizitatori extraterestri, iar explicatia rationala care stinge emotia intensa lasa in urma mai degraba dezamagire decat usurare. Eh, poate data viitoare…