Dovezi ale existentei extraterestrilor (I)

In luna decembrie a anului 2007, ministrul Apararii din Japonia, Ishiba Shigeru, dadea publicitatii o declaratie surprinzatoare cu privire la posibilitatea unui atac al fortelor extraterestre asupra Terrei. Stirea facea atunci rapid inconjurul lumii, poate si pentru faptul ca era insotita de o la fel de surprinzatoare confirmare venita din partea sefului de cabinet Nobutaka Machimura, fost ministru de Externe in precedentul guvern Abe. Ministrul Ishiba declara, nici mai mult nici mai putin, ca nu exista niciun motiv pentru a nega ulterior ca UFO exista si ca ele sunt controlate de o alta forma de viata, precizand ca si-a propus sa verifice daca armata japoneza este intr-adevar capabila sa faca fata unui atac al aliens-ilor, intrucat „chiar si in filmele cu Godzilla sunt in fapt tot trupele nipone cele care intra in actiune”.

Tonul interventiei a starnit stupoarea publicului, si nu doar pentru referirea la Godzilla, ci si din cauza seriozitatii cu care ministrul a parut a aborda riscul invaziei extraterestre. In realitate, departe de a constitui o recunoastere a existentei creaturilor extraterestre, cum au sustinut la acea vreme multi asa-zisi experti in „ufologie”, declaratia ministrului nipon avea motive de ordin politic, si anume intarirea rolului militar al Japoniei pe tabla de sah internationala. De altfel, in aceeasi interventie, Ishiba si preciza ca nu intelege motivul pentru care in legislatia Japoniei nu exista nicio directiva pentru eventualitatea unei invazii extraterestre.

Dincolo de acest exemplu de utilizare a fricii de necunoscut a publicului larg in cheie politico-nationalista, pana in clipa de fata s-a depasit cu mult milionul de dovezi (mai mult sau mai putin indirecte) ale existentei UFO si aliens-ilor: marturii, fotografii, filmari, documente. Practic, spun unii, mai in gluma mai in serios, exista mai multe probe legate de existenta extraterestrilor decat dovezi ale existentei fiecaruia dintre noi in parte. In intreaga lume se descopera continuu obiecte artificiale si amprente datand din epoci in care omul nu exista pe Terra, sustinandu-se ca ele trebuie sa fi fost abandonate de aliens-ii aflati in trecere pe-acolo dintr-un motiv sau altul. Autenticitatea acestui tip de relicve este considerata certa.

In 1974, in Romania, la 2 km de Aiud, un grup de muncitori aflati pe malurile raului Mures au dat peste 3 obiecte ingropate in nisip, intr-o groapa cu adancimea de circa 10 metri. Doua dintre aceste relicve s-au dovedit a fi oase de mastodont, vechi de cateva milioane de ani, datand dintr-o perioada intre Miocen (acum 20 mil de ani) si Pleistocenul Mijlociu (cu circa 1 mil de ani in urma); in schimb, al treilea obiect s-a dovedit a fi un bloc de metal, foarte asemanator partii superioare a unui ciocan de mari dimensiuni. Acest obiect a fost trimis spre expertiza la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca, iar analizele au aratat ca este vorba despre un obiect artificial compus dintr-un aliaj de 12 elemente diferite, aluminiul fiind prezent in cea mai mare cantitate (89 %).

Ulterior, toate tipurile de analize realizate asupra obiectului in cauza au sustinut natura lui artificiala si antica, de altfel destul de evidenta din aspectul exterior si aliajul de aluminiu din care este alcatuit. Aluminiul nu se gaseste liber in natura, ci combinat in anumite minerale, iar de-abia acum 1.000 de ani a fost pusa la punct tehnica necesara prelucrarii lui.

Tinand cont de analizele tuturor particularitatilor obiectului, cercetatorii au considerat ca acest „corp delict” ar fi un soi de dispozitiv de aterizare al unui vehicul zburator, de dimensiuni reduse, precum modulele lunare sau sonda Viking. In sustinerea acestei teorii, ar fi venit forma obiectului, cavitatile ovale, zgarieturile din partea inferioara si de la colturi, precum si compozitia materialului, adica aluminiul usor. In ultima instanta, obiectul a fost descris drept talpa unui picior mecanic de aterizare al unui obiect zburator.

Cu siguranta, s-a spus, acest picior metalic apartine uneia dintre numeroasele astronave extraterestre care inca din epoci indepartate au vizitat si au operat pe planeta noastra, fiind vorba doar de unul dintre numeroasele obiecte artificiale complexe descoperite pana in clipa de fata.

Din Antichitate pana in Evul Mediu

– In toata lumea exista desene preistorice unde stramosii nostri, printre altele, infatiseaza astronave si fiinte extraterestre cu semnalmente care corespund perfect celor existente in studiile moderne despre UFO.

– In sudul Frantei exista picturi rupestre datand de acum 15.000 de ani, care infatiseaza discuri zburatoare de diferite tipuri.

– Popoare antice evoluate precum egiptenii, grecii si romanii notau cu meticulozitate toate evenimentele survenite, printre care semnalari ale unor astronave de obicei cu o forma sferica sau de disc, descrise precum niste coloane de foc, nori luminosi, sfere in flacari, care survolau si faceau manevre deasupra cetatilor antice. In scrierilor multor istorici faimosi ai Antichitatii exista semnalari de astfel de aparitii. .

– Intr-un text egiptean se mentioneaza o astronava tubulara scanteietoare, ca un sarpe de mari dimensiuni, care a aterizat de-a lungul versantului unui munte.

– Ramses II s-a servit in razboi de o arma care i-ar fi fost daruita de zeul Amon, cu care a exterminat mii de dusmani de unul singur si fara nicio protectie.

– In 329 i. Hr., armata lui Alexandru cel Mare a fost „atacata” de doua scuturi argintate zburatoare, care au surprins armata greaca in timp ce traversa fluviul Jaxartes, in India

– Homer vorbeste si el de care zburatoare.

– In timpul Imperiului Roman, OZN-urile au fost vazute adeseori in vazduh, dar si aterizand si decoland, fiind clasificate in principal ca scuturi de foc, torte fumegand, globuri aurii.

– Istoricul latin Titus Livius, in a sa „Storia di Roma”, prezinta marturii ale unor obiecte in forma de scuturi circulare care zburau pe cer si care ar fi fost vazute deasupra multor orase ale Imperiului. El adauga ca al doilea rege al Romei, Numa Pompilio, a fost martor al caderii din cer al unuia dintre aceste „scuturi zburatoare”, si ca l-a inclus printre obiectele de cult ale practicilor religioase pe care le propovaduia.

– Cronicarul Carcopino povesteste ca luna iulie dupa asasinarea lui Cezar, vreme de 7 zile la rand, inainte de apusul soarelui, deasupra Romei s-a putut vedea un OZN luminos care se deplasa catre nord.

– Semnalari similare exista in operele lui Plutarh, Valerio Massimo, Seneca, Eschil, si altii.

– In tratatul sau de Stiinte ale Naturii, Seneca povesteste, cu lux de amanunte, despre inexplicabilele „barne luminoase” care apareau pe neasteptate in vazduhul oraselor antice. „Barnele” ramaneau nemiscate zile in sir, pentru a disparea apoi la fel de brusc, la fel cum aparusera.

– Manuscrisele de la Marea Moarta datand din secolul I i. Hr., vorbesc despre oameni sositi din cer pe Pamant si despre altii care au fost luati de pe Terra si dusi in cer.

– In vremurile lui Carol cel Mare sunt descrise evenimente de unde rezulta ca nave spatiale i-ar fi luat la bord pe unii locuitori pentru a le arata cum traieste poporul din ceruri.

– In secolul IX, arhiepiscopul di Lyon primeste numeroase reclamatii de la enoriasi ca regiunea ar fi invadata de „marinari ceresti” care debarcau din nori si devastau pomii fructiferi, viile si campurile de cereale.

– In incunabilul Liber Chronicorum (Cronica de la Nuremberg) exista una dintre primele reprezentari grafice ale unui OZN in Europa. Autorul, Hartmann Schedel, descrie o sfera de foc, vazuta in 1034, sagetand vazduhul in linie dreapta de la sud catre est, si indreptandu-se apoi catre soare. Ilustratia care insoteste povestirea infatiseaza un corp in forma unui trabuc, inconjurat de flacari, care inainteaza pe un cer albastru, deasupra delurilor verzi.

– In timpul Dinastiei Sung, 960-1127 d.Hr., un invatat pe nume Shen Kuo povesteste intr-o opera de-a sa despre un obiect „stralucitor ca o perla”, care se deplasa „ca si cum ar fi zburat” pe suprafata unui lac aflat in apropiere de Yangzhou. Potrivit lui Shen Kuo, misteriosul obiect a fost vazut foarte frecvent: de departe parea a fi de marimea unui pumn si emana „o lumina argintie care lumina imprejurimile pe o orie de circa 5 km”. De asemenea, el precizeaza ca obiectul zburator parea uneori ca se mareste si se deschide in 2 emisfere; si ca aparitiile lui periodice s-ar fi produs vreme de circa 20 de ani.

– Incepand din 1300 incep sa fie reproduse in picturi „aparitii” OZN.

– In 1338, in Franta a fost vazut un enorm OZN sferic. Imaginea evenimentului este infatisata in cartea „Le Livre Des Bonnes Moeurs” de Jacques Legrand.

– In 1350 a fost pictata o scena a crucificarii deasupra altarului manastirii Visoki Decani din Kosovo. La dreapta si la stanga crucii se vad pe cer farfurii zburatoare, cu persoane care le piloteaza in interior.

– In 1492, Cristofor Columb vede cazand din cer o „ramura de foc”. In jurnalele sale, el mentioneaza in mai multe ocazii aparitia unor insolite fenomene astronomice si trecerea unor dare de foc pe cer.

Renasterea si secolul XVII

– In 1600, Giordano Bruno a fost ars pe rug de Inchizitie pentru ca a indraznit sa afirme ca exista alte lumi locuite, in urma detectarii unor vehicule zburatoare pilotate de fiinte in mod vadit extraterestre.

– Si in picturile Renasterii apar diferite tipuri de OZN, integrate in buna parte in lucrarile cu subiect religios pentru ca se credea ca OZN erau manifestari divine.

– In 1544 a avut loc un important eveniment ufologic, consemnat intr-o colectie aflata la Biblioteca Centrala din Zurich. „In anul 1544 au fost vazute semne pe Soare si pe Luna; de aceea oamenilor a inceput sa le fie frica, temandu-se ca Dumnezeu ar putea pedepsi Terra pentru pacatele lor”. Aparitia neasemuitelor semne a fost precedata de un cutremur.

– Intr-o cronica medievala se povesteste ca in 1561, pe 14 aprilie, la rasaritul Soarelui, mai multe grupuri de obecte zburatoare neidentificate, cu forme cilindrice, au aparut in Germania, pe cerul Nurnberg-ului, si au inceput sa se lupte intre ele. Evenimentul a avut rezonanta in toata lumea.

Secolul XVIII si XIX

– In secolul XVIII se dezlantuie aparitiile de astronave extraterestre care fac manevre in vazduh si sunt denumite in general nave zburatoare.

– In martie 1716, astronomul Edmund Halley detecteaza o serie de vehicule zburatoare enigmatice, dintre care unul se spune ca a luminat cerul „a giorno” timp de doua ore cu o asemenea intensitate incat Halley a putut citi la lumina lui.

Extraterestrii zilelor noastre

In 2009, fanii misterelor au intrat in fibrilatie cand Barack Obama a promis sa vorbeasca Americii despre OZN, anuntand ca urmeaza a desecretiza dosarele top-secret ale guvernului pe tema farfuriilor zburatoare si a intalnirilor de taina cu extraterestrii, pentru a pune capat, odata pentru totdeauna, indelungatei istorii de suspiciuni, indiscretii, insinuari si fantezii, mai mult sau mai putin fondate, pe tema existentei acestora.Cu toate acestea, depozitia lui Obama inca se lasa asteptata

Se poate spune ca obsesia fara margini a oamenilor pentru OZN a inceput oficial in iunie 1947, dupa ce pilotul american Kenneth Arnold si-a povestit intalnirea de gradul III cu cele noua obiecte zburatoare neidentificate, care s-ar fi ridicat in vazduh in apropiere de Rainier, in statul Washington. Apoi, doar cateva zile mai tarziu, a venit randul accidentului de la Roswell, in New Mexico, unde a fost gasita presupusa epava a unei „farfurii” zburatoare, cu tot cu piloti la bord, „extrasi” imediat si transportati intr-un loc de maxima siguranta. Era vorba despre faimoasa Area 51, o baza secreta aflata in mijlocul desertului Nevada, utilizata pentru experimentarea de noi tehnologii aeronautice. Mai marii Aviatiei Militare Americane s-au grabit sa clarifice ambele episoade: OZN-urile de pe muntele Rainier ar fi fost in realitate prototipuri de avioane „cu coada zburatoare”, testate in zona respectiva, iar cat priveste presupusii aliens de la Roswell, acestia ar fi fost doar niste simple manechine utilizate in cadrul lansarilor de parasute de la cota inalta. Si totusi, in pofida (sau tocmai de aceea!) dezmintirilor oficiale, supozitiile pe tema extraterestrilor n-au incetat. O serie de circumstante „favorabile”, influenta mass-media si chiar cea a progresului stiintific, au dus toate la explozia si raspandirea unei manii autentice, din Statele Unite in toata lumea.

Aparitiile de obiecte zburatoare neidentificate s-au multiplicat in mod exponential, alimentand o dezbatere in care, de-a lungul timpului s-au implicat fizicieni (interesati sa readuca fenomenul pe fagasul stiintei), astronomi si chiar un psihanalist de talia lui Carl Jung, autor al unei teorii care prezinta UFO drept „arhetipuri ale psihicului”, proiectii si obiectivari ale unui inconstient reprimat de certitudinile rationale ale stiintei si tehnicii.

Asa a aparut „ufologia”, o stiinta, sau mai corect spus o pseudo-stiinta, care-si propune sa clasifice fenomenele OZN si sa le explice cauzele; o suita de ipoteze fanteziste si pozitii mai riguroase, aflate peren la „doar” un pas de a gasi argumentul decisiv si a demonstra existenta extraterestrilor si prezenta lor pe Terra.

Nu ne-am propus sa te convingem de existenta sau inexistenta OZN-urilor, ci doar sa te informam: maratonul „Descopera extraterestrii printre noi” te provoaca sa gandesti liber, sa lasi prejudecatile de o parte si sa-ti formulezi o opinie in privinta posibilei existente a extraterestrilor, in cunostiinta de cauza. Daca inca crezi ca fenomenul OZN este de luat in ras, revino maine pentru a citi despre „stenogramele OZN” – o serie de marturii, de la presedinti de stat la lideri religiosi, de la cercetatori de renume mondial la sefi de servici secrete, care trateaza dilema existentei extraterestrilor cat se poate de serios.