Internetul şi copiii – conexiuni primejdioase

Copilărie online

Internetul se dezvoltă şi se diversifică continuu, precum un fractal atotputernic al dimensiunii online. Iar astăzi, majoritatea copiilor, cu precădere cei din zona urbană, au acces la Internet, nu doar la şcoală, ci mai ales acasă. Spre exemplu, încă din anul 2000 doar în Statele Unite erau 55.475.000 de case cu conexiuni la Internet, iar 99% dintre şcolile publice aveau acces la Internet.

• Viruşii devin mobili – cum ne protejăm telefonul de ameninţări?
• Like. Share. Protect: securitatea în reţelele sociale

Pentru a înţelege mai bine impactul uriaşei reţele de informaţii şi comunicaţii asupra copiilor, trebuie să recapitulăm puţin puterea de înţelegere şi formarea noţiunilor despre lumea înconjurătoare a principalelor subgrupe de vârstă ale celor mici.

Astfel, la vârsta de 3-5 ani, copilul îşi poate aminti şi aplica ce a învăţat cu o zi în urmă. El nu poate separa încă fanteziile de realitate şi trăieşte într-o lume pre-operaţională. Aceşti copii îşi pot menţine atenţia între 8-15 minute.

În intervalul următor, de 5-8 ani, copii încep să-şi stabilească propriile identităţi, joaca devine mai cooperativă şi încep să-şi dezvolte abilităţi motorii. Între 6-8 ani, lumea copilului trece de realităţile imediate, gen casă şi şcoală.

Copiii aflaţi în intervalul de 8-12 ani încep să gândească în termeni abstracţi şi devin mult mai interesaţi de interacţiunile cu ceilalţi copii.
În perioadele pubertăţii şi adolescenţei, cu toate că sunt mai maturi şi mai experimentaţi decât copiii, adolescenţii pot deveni la fel de uşor victime ale aspectelor negative ale Internetului.

S-a constatat că, în general, băieţii şi fetele sunt atraşi în egală măsură de lumea virtuală a Internetului. Comunicarea prin e-mail, serviciile de mesaje instantanee, căutarea pe Internet şi mai ales diversele reţele de socializare sunt principalele puncte de interes pentru copii. Atât băieţii, cât şi fetele participă cu sârg la întreceri online, vizitează chat room-uri şi mai ales sunt pasionaţi de urmărirea paginilor personale de pe reţelele de socializare. Tot în urma unor cercetări, s-a constatat că fetele tind să folosească mai mult Internetul pentru educaţie, teme pentru şcoală, muzică şi shopping. Băieţii, în schimb, sunt mai interesaţi de jocuri, distracţie şi gadgeturi. Ambele categorii de copii găsesc pe Internet tot ce îşi doresc legat de domeniile menţionate, ba încă mai mult…

Pericolul hărţuirii

În afară de avantajele evidente pe care le oferă Internetul celor mici, concretizate îndeosebi în surse aproape inepuizabile de informaţii sau modalităţi de a-şi spori cunoştinţele şi noţiunile de cultură generală, uriaşa reţea de informaţii şi comunicare aduce cu sine si o serie de pericole, deloc mici…

Una dintre cele mai mari primejdii la adresa copiilor care obişnuiesc să acceseze Internetul în lipsa părinţilor constă în aşa numita hărţuire online.
Dacă hărţuirea la şcoală se limitează la momente în care copilul intră sau iese de la ore, iar hărţuitorul poate fi de regulă uşor identificat şi pedepsit, hărţuirea în mediul virtual poate lua forme mult mai complexe şi mai periculoase.
Ca adulţi responsabili, fie părinţi, fie rude sau prieteni de familie, trebuie neapărat să reţinem că vremurile s-au schimbat, iar hărţuitorii periculoşi sunt pe deplin conştineţi de posibilităţile Internetului în acest sens.

În situaţia tot mai des întâlnită în care copilul sau adolescentul vrea cu orice preţ să stea pe chat, se impune o discuţie serioasă cu el (ea) despre aceste riscuri.
Iar discuţiile trebuie să se încheie doar atunci când v-aţi asigurat pe deplin că copilul a învăţat ce trebuie să facă atunci când este hărţuit cu mesaje total nepotrivite la adresa sa.
În primul rând trebuie reţinut că hărţuirile şi manipulările online ale celor mici au loc îndeosebi în lipsa adulţilor.

Puşi în situaţia dramatică în care primesc mesaje cu conţinut sexual sau ameninţări, copii se ruşinează sau se sperie, de obicei, şi cred în sinea loc că dacă spun părinţilor vor înrăutăţi situaţia. Sub adăpostul relativ al anonimatului, la care se adaugă riscul relativ scăzut de a fi identificaţi şi prinşi, indivizii periculoşi devin tot mai îndrăzneţi faţă de minori. Această situaţie este extrem de des întâlnită pe reţelele sociale, tot mai accesate de copii şi adolescenţi.

Ce este de făcut ?

Evident, dacă aruncăm un ochi în istorie, descoperim că fiecare generaţie sau epoca a avut de înfruntat riscurile sale. Pentru noi, cei de acum, fluxul uriaş de informaţii, precum şi avântul fără precedent al comunicaţiilor, a dus la această situaţie sensibilă, în care tinerii de astăzi au în faţă nu doar informaţiile de valoare şi calitate prezente pe Internet, ci şi pericolul reprezentat de numărul tot mai mare de pedofili şi obsedaţi sexuali.

Din acest motiv, experţii care au studiat şi au încercat să găsească mijloace eficiente de protecţie a copilăriei celor mici, precum şi a liniştii părinţilor, au elaborat o serie de sfaturi care, dacă sunt învăţate şi aplicate corect de cei mici, transformă navigarea pe Internet în ceea ce trebuie să fie pentru copii: o incursiune interesantă şi fascinantă într-o lume plină de informaţii noi şi folositoare.
Dar, pentru ca acest deziderat să se îndeplinească, copilul trebuie învăţat că nu e cazul să distribuie pe reţelele sociale date de contact precum adresa sau numărul de telefon şi nici – mai ales – fotografii. Prieteniile online sunt extrem de efemere, mai ales la vârste mici, iar datele personale şi de contact ale copilului pot ajunge foarte uşor la cine nu trebuie.

În al doilea rând, copilul trebuie să ştie că poate să închidă oricând, fără riscul vreunei pedepse, ferestrele de chat, e-mail-ul sau chiar computerul. În momentul în care primeşte pe mail sau chat mesaje obscene, ameninţări sau fotografii şi fragmente video cu conţinut pornografic sau violent, copilul trebuie să-şi anunţe părinţii fără teamă sau ruşine. Acest lucru este extrem de important! Adulţii trebuie să facă totul pentru ca relaţia dintre copil şi părinte să fie una deschisă, sinceră şi reciprocă, astfel încât cei mici să poată vorbi oricând cu părinţii despre potenţialele lor experienţe neplăcute din mediul online.

Zăbovind puţin asupra acestui aspect, cel mai important, de altfel, pentru experienţele celor mici via Internet, copilul trebuie să ştie că nu este obligat să deschidă astfel de mesaje, precum nici pe cele primite de la străini sau cele de tip spam. Dacă hărţuirea şi insistenţele continuă, schimbaţi adresa de e-mail, contul de pe reţelele de socializare şi nr. de telefon al copilului. În situaţia în care hărţuirile continuă sau simţiţi un pericol la adresa copilului, nu vă sfiiţi să anunţaţi poliţia. Există companii şi firme care colaborează cu autorităţile, astfel încât indivizii implicaţi în hărţuire pot fi identificaţi cu succes. Contactaţi şi furnizorul de Internet, astfel încât, dacă salvaţi mesajele periculoase primite de copii şi salvaţi adresa de e-mail sau cea de IP a expeditorului, lucrurile se vor clarifica odată ce acestea vor ajunge la furnizorul de Internet şi la poliţie.

În contextul vânzărilor şi cumpărărilor de pe Internet, copiii au devenit în prezent o categorie clară de public-ţintă pentru marketingul online. Marketingul care vizează copii şi adolescenţi este guvernat de reglementări mai stricte decât în cazul adulţilor, decoarece mentalul şi subconştientul celor mici sunt mult mai sensibile şi mai permeabile la impactul marketingului. În ţara noastră reglementările cu privire la publicitatea pe Internet sunt cuprinse în Legea 365/2002 privind Comerţul Electronic, pot fi găsite, de asemenea, pe site-ul Agenţiei Naţionale de Protecţie a Consumatorului ANPC JUNIOR, precum şi pe pagina web Norme europene privind publicitatea înşelătoare.

Trebuie să reţineţi că marketingul direct prin servicii tip e-mail sau SMS este permis numai cu acceptul persoanei vizate. Dacă copilul oferă informaţii personale atunci când ia parte la un concurs pe Internet, este foarte posibil ca cel mic să-şi dea acceptul pentru a primi mesaje publicitare, fără să fie conştient de acest lucru.

Alte câteva recomandări

Trebuie să reţinem că pe multe site-uri de socializare sau forumuri de discuţii variate, utilizatorii sunt rugaţi să se înregistreze sau să-şi ofere date personale pentru avea acces la serviciile oferite, precum şi la dreptul de a posta şi a interacţiona cu membrii reţelelor respective. Evident, există riscul ca administratorii site-urilor să nu păstreze confidenţialitatea datelor personale, chiar dacă dezvăluirea acestora este interzisă de lege.

O altă problemă majoră prezentă atunci când minorii accesează Internetul o constituie pornografia. Literalmente, Internetul abundă în site-uri cu materiale pornografice, unele de-a dreptul abjecte şi deviante, iar accesul la ele este extrem de simplu şi la îndemâna oricui. Doar nu îşi închipuie nimeni că paginile pe care scrie „Click only if you are 18 years or older” vor opri curiozitatea celor aflaţi la pubertate sau chiar de vârste mai mici.

Abundenţa materialelor pornografice pe Internet a devenit o problemă atât de mare, încât au fost create programe speciale care, odată înstalate în PC-urile sau laptop-urile celor mici, blochează accesul pe site-urile cu conţinut nepotrivit pentru inocenţa copilăriei.
O altă metodă de siguranţă este cea care vizează politica de confidenţialitate. În acest sens puteţi verifica dacă serviciul de Internet folosit are o politică corespunzătoare, care să explice clar cum vor fi folosite informaţiile, pe ce perioadă de tim şi în ce scopuri.

Încă mai important, puteţi urmări pe cel fel de site-uri sau portaluri intră copii dvs. Există mulţi furnizori de Internet care oferă o listă exactă a site-urilor accesate de toate computerele dintr-o casă, întocmai cum se poate verifica lista telefoanelor date sau primite în decursul unei zile, săptămâni sau luni.

Trebuie să ne reamintim mereu că Internetul, în ciuda vastităţii şi complexităţii sale, precum şi a ritmului uluitor de dezvoltare, nu este altceva decât un serviciu supus aceloraşi legi şi reguli precum viaţa reală. Defăimarea, insultarea, racolarea, hărţuirea, pedofilia sau ameninţarea cuiva prin intermediul online sunt prin definiţie infracţiuni care trebuie pedepsite.
Copii trebuie să se bucure de o copilărie normală, frumoasă, liniştită, veselă şi curată. Chiar şi în epoca Internetului.
Depinde doar de noi, cei adulţi să le-o oferim.