Cartea in era informatiei
Inventata de chinezi, hartia a patruns in Europa in secolul al XIII-lea. La putina vreme dupa acest eveniment, italienii au descoperit o metoda de a o produce mai ieftin, folosind fibre de canepa si de in. Pe la jumatatea veacului al XV-lea, Gutenberg a inventat tiparnita, ansamblu care punea laolalta o presa de stors struguri, cateva cerneluri pe baza de ulei si matrite formate din corpuri de litera independente, turnate in metal. Posibilitatea de a refolosi corpurile de litera pentru a compune noi pagini a permis scaderea costului si, implicit, a pretului tipariturilor. Epopeea cartii de hartie a inceput cu Biblia in 42 de randuri, tiparita de acelasi Gutenberg. Se trece adesea cu vederea faptul ca productia de carte a fost primul proces industrial semnificativ si ca aceasta prima forma de productie in serie a determinat crearea unor circuite economice care au remodelat lumea. Intre taietorul copacilor din care se face hartia si cititor se deruleaza intregul model al lumii industriale.
Cartea este nu doar un simbol al culturii, ci si o efigie a epocii industriale. Atomi si biti Dictionarele ne invata ca sensul cuvantului carte este multiplu. Pe de-o parte, el face trimitere la obiectul compus din foi de hartie tiparite si legate intr-un volum, pe de alta parte – la continutul informational cuprins intr-o lucrare care, de regula, se publica sub forma cartii tiparite. Pe de-o parte materie, pe de alta informatie. Atomi si biti. De fapt, ce ne intereseaza la o carte este mai degraba continutul, informatia, asa ca putem considera obiectul pe care il reprezinta drept un simplu suport, un mediu purtator de informatie. Dar oare n-ar putea exista si alte medii cu acest rol?
Primul care a avut intuitia faptului ca memoria calculatoarelor poate constitui un suport alternativ pentru continutul informational al cartilor este americanul Michael Hart. In 1971, el era un simplu student al Universitatii statului Illinois. Un sir de fericite intamplari si coincidente l-au adus in situatia de a avea acces neingradit – desi nu tocmai oficial – la unul dintre marile calculatoare ale universitatii. Folosind codificarea simpla pentru literele alfabetului latin si un program pentru editarea textului, Michael a introdus in memoria computerului prima carte digitala, initiind astfel un proiect – botezat Gutenberg – al carui scop ultim era constituirea unei biblioteci cu marile carti ale omenirii in format digital.
Raspandirea PC-urilor, a scanerelor, a programelor de editare texte si expansiunea internetului au permis un ritm de digitalizare tot mai rapid. Astazi, proiectul Gutenberg numara peste 12.000 de titluri, iar alte proiecte similare intentioneaza sa stocheze, sub forma de imagini, peste un milion de volume. In plus, procesele tipografice moderne implica forma electronica a continutului, iar majoritatea autorilor din zilele noastre au renuntat la clasica masina de scris si isi redacteaza cartile direct in format digital. Astfel, aproape toate cartile sunt sau vor ajunge curand in memoria computerelor.
Libraria virtuala
Poate ca primul impact major al calculatoarelor si al internetului asupra industriei cartii a avut loc in domeniul difuzarii cartilor tiparite. Cea dintai librarie virtuala a fost Amazon, care a impus un model urmat apoi de tot mai multi antreprenori. Chiar si editorii au adoptat acest model, incantati de ideea de a scurta drumul cartii spre cititori si de a economisi din costurile de distributie prin sistemul de librarii. In esenta, librariile virtuale functioneaza dupa principiul vanzarii prin posta. Clientul isi alege dintr-un catalog cartile dorite, care urmeaza apoi a-i fi expediate. Diferenta majora consta in catalog, care este in format electronic si e publicat pe un site web.