Gadgetul familiei
Pentru toti cei care sunt familiarizati cu ultima versiune de iPhone, telefonul-superstar al celor de la Apple, iPod touch ar putea fi descris laconic drept un iPhone caruia, din ratiuni bizare, i s-au razuit unele functii: in mod cert, nu poti telefona nimanui cu ajutorul sau, iar camera si microfonul incorporate lipsesc – motiv pentru care este mai suplu si mai subtire. Insa, in momentul in care privesti cele doua dispozitive din fata, ai impresia ca te uiti la acelasi device – arata identic, iar ca dotari software si hardware (cu micile exceptii anterior mentionate) sunt precum doua picaturi de apa… despre care intelepciunea din popor zice ca nu le poti deosebi. Chiar tatucul Apple, Steve Jobs declara despre iPod touch ca este un soi de cobai pentru mai marele iPhone, baietii care l-au mesterit in California testand o seama de tehnologii si aplicatii mai intai pe prototipul lui iPod touch, inainte de a le lansa in iPhone. In concluzie, daca ai iPhone, achizitionarea unui iPod touch este o optiune excentrica si zadarnica. Daca nu ai iPhone, povestea se schimba radical…
La rigoare, iPod este un mp3 player, insa neindoielnic varianta touch nu poate fi inchistata in aceasta eticheta, din simplu motiv ca este mult mai mult decat atat. De altfel, nici nu cred ca exista un dispozitiv similar, iar maniacii clasificarilor au o problema daca incearca taxonomia lui iPod touch, o struto-camila fiind de preferat unei denumiri unicat. Asadar, iPod touch este o platforma mobila, un media (mp3 si video) player portabil care se conecteaza prin Wi-Fi la internet, organizer si vacuum digital in care intra o pleiada nesfarsita de jocuri si programe destinate info-entertainment-ului din Apple Store. Adica, aceleasi sute de aplicatii, gadgeturi, widgeturi si cum s-or mai numi comune cu iPhone. Iar cei 8, 16 sau 32 de GB, variantele de memorie in care vine touch sunt suficiente pentru a iti instala cam tot ceea ce-ti doresti, plus cateva mii de melodii, plus cateva zeci de filme.
Nu stiu exact cum era interfata multi-touch la modelele precedente, citesc in unele review-uri ca nu prea fericita, insa cea care echipeaza ultimul model, lansat in toamna trecuta, se misca impecabil (asta o spune un tip cu degete destul de groase care nu se pricepe defel la felurite fineturi… manuale), iar lipsa stylus-ului este un mare atu – practic poti manevra dispozitivul (era sa scriu telefonul?!) cu o singura mana, abilitate de care cei de la Apple au tinut cont si in arhitectura aplicatiilor. Apropo de aplicatii, iPod touch vine in dotarea standard cu numeroase programe educative si jocuri destinate in principal celor mici, ceea ce ma face sa cred ca juniorii de 7-14 ani au reprezentat un target important pentru Jobs si ciracii sai.
Pe langa acestea, avem browserul Safari, e-mail, calendar, fotografii, contacte, YouTube, Stocks (unde vedem valorile de la bursa), Google Maps, Google Earth, vreme, reminder vocal, notite, widget NewYork Times, calculator, simulator de chitara si de tobe ceea ce ma face (din nou) sa cred ca Jobs&co. au dorit sa faca din iPod touch un device bun pentru toata familia, de la piciul care abia invata sa citeasca si adolescentul puber care-si cauta dragostea pe hi5, pana la taticul corporatist care trebuie sa fie conectat permanent cu firma si bunicul duios care priveste poze si filme cu nepotii. In ce masura au reusit asta, chiar nu stiu si ma feresc sa ma pronunt.
Obiceiurile de consum sunt de multe ori ciudate, au o explozie neinteleasa, precum viralele pe internet. Cunosc oameni (foarte bine informati cu privire la tehnologia actuala) care, inclusiv astazi, au modele de telefoane mobile de acum 6-7 ani din ratiuni strict utilitare – acelea, spun ei, au semnalul mai puternic si le tine bateria mai mult. Iar un telefon este facut pentru ca sa vorbesti la el, eventual sa mai dai un SMS si, in extremis, sa folosesti functia de alarma a ceasului. Restul sunt briz-briz-uri – isi incheie ei pledoaria. Paradoxal, tocmai pentru aceasta categorie, cred ca iPod touch – un device inchinat distractiei si informarii – este un produs bine venit. Anul trecut, in timpul unei foarte lungi curse de avion spre San Francisco, am vazut o multime de oameni care foloseau iPod touch – unii se jucau sau ascultau muzica, altii priveau filme sau videoclipuri. Majoritatea erau americani, iar SUA este una dintre cele mai ciudate piete de telefonie mobila pe care o cunosc: in chiar inima hi-tech a Americii (si poate a lumii), Silicon Valley, oameni de la Intel, nVidia, Apple sau Yahoo! foloseau computere ultraportabile minuscule, de cateva mii de dolari bucata, insa vobeau la telefoane mobile cu ecran alb-negru…
iPod Touch – specificatii tehnice
Marime: 11×6,18×0,8 cm
Greutate: 115 g
Ecran color, tactil: 3,5 inci cu rezolutie: 480×320
Sistem de operare: iPhone OS 3.0
Procesor: 533 MHz, 128 MB DRAM
Conectare: USB 2.0, Wi-Fi si Blue Tooth
Autonomie: 6 ore video, 36 de ore muzica – bateriile lithium se reincarca numai de la computer (nu necesita pornirea iTunes-ului petru asta, ceea ce un lucru bun).
Concluzie
Asa arata un mp3 player cu steroizi (digitali)! Pe fiecare segment in parte (daca e sa-l judeci ca mp3 player, ca video player, ca organizer, platforma de jocuri sau internet etc), este cu siguranta batut de o multime de alte produse. Insa, daca-l judeci ca pe un tot, pus fata in fata cu competitorii sai, are un plus fata de (aproape) fiecare in parte. Ca punct slab major, as numi lipsa radio-ului, o echipare care a devenit standard pentru telefoanele mobile cu functie de mp3 player si pentru mp3 playerele moderne, in general. De asemenea, pentru userii de PC/Windows s-ar putea sa fie enervant sa foloseasca iTunes pentru a transfera continut digital pe/de pe computer. Ar fi fost mult mai simplu ca, imediat ce este conectat prin portul USB, PC-ul sa vada iPod-ul si precum un mediu de stocare, iar transferul de continut sa se faca instant, fara medierea vreunui program. In schimb, evident, userii de Mac nu vor avea nicio problema cu iPod touch (si il pot utiliza inclusiv pe post de hard disk extern).
CITESTE SI: