Starlink ar putea avea și aplicații militare
Un studiu arată că rețeaua Starlink ar putea funcționa ca o alternativă la GPS.
SpaceX a lansat deja peste 700 de sateliți Starlink, alți mii urmând să fie lansați pe orbită în anii următori. Misiunea lor principală este de a oferi internet de mare viteză în întreaga lume, extinzând accesul în multe locații, care nu au parte de un acces optim. Acum, cercetările finanțate de armata SUA au ajuns la concluzia că mega-constelația în creștere ar putea primi și un scop secundar: transformarea într-o alternativă la GPS, cu un cost redus. Noua metodă ar folosi sateliții Starlink existenți pe orbită scăzută a Pământului pentru a furniza servicii de navigație la scară globală, notează MIT Technology Review.
Todd Humphreys și Peter Iannucci de la Laboratorul de radionavigație de la Universitatea Texas, SUA, susțin că au conceput un sistem care utilizează sateliții Stralink, care imită semnalele GPS tradiționale, pentru a oferi cu precizie o locației unui obiect.
Rețeaua de sateliți Starlink
Sistemul de poziționare globală constă dintr-o constelație de aproximativ 30 de sateliți care orbitează la 20.000 de kilometri deasupra Pământului. Fiecare satelit transmite continuu un semnal radio care conține poziția și ora exactă de la un ceas atomic foarte precis la bord. Receptoarele de la sol pot compara apoi cât durează deplasarea semnalelor de la mai mulți sateliți pentru a calcula poziția unui obiect, de obicei cu o eroare de câțiva metri.
Armata SUA se bazează foarte mult pe GPS. Anul trecut, US Army Futures Command, o nouă unitate dedicată modernizării forțelor sale, a vizitat laboratorul lui Humphreys pentru a discuta despre un start-up numit Coherent Navigation fondat în 2008. Acest start-up are ca ca scop utilizarea semnalelor de la sateliții Iridium ca o alternativă la GPS.
„Mi-au spus că armata are un parteneriat cu SpaceX (n.r a fost semnat un acord pentru transfera date militare prin Starlink ) și aș fi interesat să vorbesc cu SpaceX despre utilizarea sateliților lor în același mod în care am folosit acești vechi Sateliții Iridium”, spune Humphreys. „Asta ne-a adus o audiență cu oameni de la SpaceX, cărora le-a plăcut ideea, iar armata ne-a dat un an să analizăm problema”, mai adaugă acesta.
Conceptul de utilizare a sateliților din orbita joasă (LEO) pentru navigație nu este nou. De fapt, unele dintre primele nave spațiale americane lansate în anii 1960 erau sateliți de tranzit care orbitau la 1.100 de kilometri deasupra solului, oferind informații de localizare pentru navele și submarinele americane. Avantajul unei constelații LEO este că semnalele pot fi de o mie de ori mai puternice decât GPS-ul. Dezavantajul este că fiecare satelit poate deservi doar o zonă mică de sub el, astfel încât o acoperire globală fiabilă necesită sute sau chiar mii de sateliți.
Construirea unei rețele cu totul noi de sateliți LEO cu ceasuri atomice ultra-precise reprezintă o inițiativă costisitoare. Un start-up america intenționează să facă exact acest lucru, urmărind să lanseze o constelație de cel puțin 300 de sateliți Pulsar în următorii șase ani. Ideea lui Humphreys și a lui Iannucci este diferită: ar folosi un upgrade simplu de software pentru a modifica sateliții Starlink, astfel încât abilitățile lor de comunicații și semnalele GPS existente să poată oferi servicii de poziționare și navigație.
Noul sistem va utiliza calcule instantanee de orbită și ceas atomic pentru a localiza utilizatorii la 70 de centimetri, estimează cercetătorii. Majoritatea sistemelor GPS din smartphone-uri, ceasuri și mașini, pentru comparație, au o eroare de câțiva metri. Dar avantajul pentru Pentagon este că navigarea LEO ar trebui să fie mult mai dificil de blocat sau de atacta de forțe ostile. Nu numai că semnalele sale sunt mult mai puternice la nivelul solului, dar antenele pentru frecvențele sale cu microunde sunt de aproximativ zece ori mai sensibile decât antenele GPS.
Citește și:
Starlink oferă acces la internet la viteze foarte mari