„Am observat că Inteligenţa Artificială aşa cum este concepută în termeni clasici funcţionează foarte bine într-un mediu controlat nu în lumea reală. Acum spunem că am descoperit că, dacă vrei să ai un agent în lumea reală, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-i dai un corp, să-l integrezi, să îl concepi în aşa fel încât să devenă autonom”, arată Cautiş.
„Vorbim despre ce putem să facem cu roboţii dar am rămas blocaţi cu 20 sau 30 de ani în urmă. Nu ştim cum să avansăm. Prin reuşitele ştiinţelor cogniţiei, oamenii au reuşit să înţeleagă în ce fel funcţionează creerul nostru şi acum încearcă să aplice aceste lucruri asupra roboţilor”, notează Dan Cautiş.
Folosind concepţia potrivit căreia percepţia nu este numai absorbirea pasivă a informaţiei din mediu ci o plasare activă a corpului ca întreg în lume, profesorul a folosit exemplul copilului care învaţă fără să aştepte să îi spună cineva ce are voie şi ce nu are voie: „organismele îşi creează propria experienţă prin acţiuni”, notează profesorul.
Profesorul a vorbit şi despre cogniţia integrată pornind de la perspectiva radicală aplicată roboţilor care pot reproduce mişcarea fără să apeleze la un procesor.
Cautiş a vorbit despre Creierul Bayesian, potrivit capacităţii cognitive de a formula ipoteze pe baza elementelor de care dispune pentru a identifica probabilităţi şi credinţe în raport cu dovezile pe care le poate folosi.
„Are loc cogniţia numai în cap? Cu siguranţă nu! Este un parteneriat cu mediul, cu lumea cu situaţiile fizice în care ne aflăm, pe care le intermediem cu propriul corp, care ne permite să ne manifestăm prin acţiuni”, a pledat Cautiş.
Profesorul prezentat o nouă paradigmă privind Inteligenţa Artificială, spre deosebire de paradigma clasică sau de teoria minţii computaţionale creată de cei care au fondat ştiinţa Inteligenţei Artificiale odată cu primele computere. ”Computerele au fost inventate pentru un cu totul alt motiv. Nimeni nu ştia de Inteligenţa Artificială în acel moment. (…)”, a explicat Cautiş.
„Problemele înţelegerii şi intenţionalităţii au fost înţelese fundamental greşit în perspectiva IA computaţională: nu este o problemă de cunoaştere, e o problemă de a fi în mediu şi de a încerca să faci ceva care are sens”, a arătat profesorul.
Profesorul a discutat pe parcursul unei întregi serii de prezentări despre fascinaţia pentru Singularitate, fervoare religioasă în jurul IA, apocalipsa IA, de ce sunt greşiţi termenii în care se discută de obicei despre IA, cum este redefinit spaţiul sacru prin IA, adevăratele ameninţări ale IA şi de ce ele nu sunt existenţiale, pericolul potenţial orwelian ca şi modurile în care poate fi întâmpinat viitorul Inteligenţei Artificiale.
„Noţiunea de «singularitate» vine din matematică. Este vorba despre funcţii continue, care pot fi descrise cu uşurinţă, dar care, din cauza unei singularităţi, proprietăţile nu mai pot fi descrise. Transumaniştii cred că se va ajunge la «singularitate», moment în care o inteligenţă superioară va putea să creeze o situaţie complet diferită de ce s-a întâmplat până acum”, spunea Catiuş într-un interviu recent.
Tema discuţiei a fost Inteligenţa artificială integrată şi activă.
Dan Cautiş a fost angajatul Universităţii Georgetown din Statele Unite între 2006 şi 2015 ca vice-preşedinte responsabil cu operaţiunile infrastructurilor IT (Data Centers, Computer Operations, Network Operations). Continuă să predea cursuri legate de Biserică şi ştiinţă, Transumanism, vorbind adesea în evenimente organizate pe teme ca Inteligenţa artificială sau Învăţarea automată utilizând implementarea algoritmilor Python. Profesorul a părăsit România în anii ’80, după ce îşi începuse cariera la Politehnica din Bucureşti. De-a lungul timpului a deţinut poziţii executive în companii ca Maxtor, Seagate, Maxoptix, Western Digital sau Lawrence Livermore National Lab (LLNL).
Interviul cu Dan Catiuş a încheiat seria de discuţii ”Inteligenţa Artificială de la promovare la realitate”, organizată de compania IT Qualitance pe platforma de comunicare Future Horizons. Platforma de comunicare susţine tehnologiile emergente care alimentează inovaţia: inteligenţa artificială, IO, realitatea augmentată, vehiculele autonome, recunoaşterea facială.