Generaţia copiilor cu tableta în mână. Când devine toxică, cu adevărat, tehnologia

„Când apăreau probleme într-unul dintre cele trei, părinţii interveneau, altfel, după criteriile de atunci, copiii erau lăsaţi liberi, de pildă să se joace în faţa blocului sau în parcuri. Perspectiva actuală, însă, este că acea generaţie a fost neglijată”, a explicat psihoterapeutul Carmen Toader pentru Gândul.

Cum acei copii au devenit acum adulţi şi părinţi, consideră că prezenţa lor în viaţa copiilor trebuie să fie mai pregnantă şi să ofere toată „protecţia” pe care nu au primit-o copiilor lor. Această situaţie conduce, inevitabil, la apariţia unui conflict între copiii care se simt îngrădiţi din toate punctele de vedere şi părinţii care nu înţeleg nevoia de minimă libertate a copiilor lor.

Este unul dintre motivele pentru care aceştia din urmă ajung, mai ales în perioada adolescenţei, să vadă în lumea virtuală şi în tehnologie o evadare. Acolo pot vorbi cu prietenii lor, acolo se pot juca, acolo găsesc o soluţie pentru dezamăgirile din lumea reală. Totuşi, lumea virtuală nu ar trebui să devină niciodată un înlocuitor al vieţii reale.

”Nu este bine nici ‘toată ziua’, nici ‘deloc’ sau ‘niciodată’”, susţine Carmen Toader.

Specialiştii susţin că părinţii le dau copiilor tableta sau telefonul mobil de la vârste tot mai mici, considerând că în felul acesta suplinesc lipsa de interacţiune pe care un copil ar trebui să o aibă în mod obişnuit, în parc sau în faţa blocului.

Dacă micuţii din vechea generaţie aveau libertatea să meargă afară neînsoţiţi, ajunşi acum la maturitate şi având proprii copii, ei consideră că, în prezent, copiii lor nu pot face acelaşi lucru fără a fi supravegheaţi, cel mai des invocat motiv fiind acela că în prezent lumea nu mai este la fel de sigură cum era în urmă cu, să spunem, 20 de ani.

Citeşte continuarea pe gândul.info.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: