Acest nou emiţător ar putea face conexiunea Wi-Fi de 10 ori mai rapidă
Transmiţătorul funcţionează pe frecvenţe mult mai ridicate decât routerele pe care le ştim. Aceste routere noi folosesc necunoscutul terahertz (THz), banda care atinge viteze similare cu cele obţinute prin fibră optică.
Pentru a înţelege de ce noul emiţător este atât de rapid, trebuie să ştii un pic despre modul în care funcţionează Wi-Fi.
Routerele noastre transmit date sub forma unor unde electromagnetice, care sunt recepţionate de calculatoarele noastre şi apoi convertite înapoi în informaţii. Aşa are loc conexiunea la internet!
Undele electromagnetice vin în diferite lungimi, dar emiţătoarele noastre actuale emit valuri în banda de gigahertzi (GHz) – în intervalul de 5 GHz (pentru routerele standard) până la 60 GHz (pentru conexiuni LAN de mare viteză).
Cu cât mai ridicată este frecvenţa, cu atât mai scurte sunt valurile şi cu atât mai repede are loc conexiunea. Echipa japoneză a raportat că a reuşit să trimită valuri care sunt mai puţin de un milimetru în lungime – o frecvenţă de drum până în intervalul 275 – 305 GHz.
Odată ce a ajuns peste 300, începe banda THz, care este un beneficiu în sine, pentru că banda este mai puţin aglomerată. Cercetatorii spun că au fost capabili să atingă viteze de 100 Gbps pe mai multe canale, utilizând această bandă THz.
„Astăzi, când vorbim despre schimbul de date prin intermediul wireless, ne gândim la megabiţi pe secundă sau gigabiţi pe secundă. Dar prevăd că în curând vom vorbi despre Tbps. Asta e ceea ce oferă o tehnologie fără fir THz”, a declarat cercetătorul Minoru Fujishima, de la Universitatea Hiroshima.
„Astfel de viteze extreme sunt limitate în fibrele optice”, a adăugat el. „Vreau să aduc viteze de fibră optică afară, în aer, şi am făcut un pas important spre acest obiectiv.”
Desigur, există limitări pentru banda THz. Nu numai că este greu de dezvoltat emiţătoare care utilizează aceste unde scurte, dar, în general, aceste semnale de înaltă frecvenţă au o gamă mai scurtă şi sunt mai puţin capabile să penetreze obiecte.
De asemenea, cercetatorii au explicat că viteza de 100 Gbps a fost realizată cu ajutorul modulaţiei în cuadratura de amplitudine, care este utilizată frecvent pentru a spori rata de transfer din cadrul lăţimii de limitare a benzii.
„Ne propunem să dezvoltăm circuite pentru banda de 300 GHz, precum şi circuite modulare şi demodulare care sunt potrivite pentru comunicaţii de o ultra-viteză”, a explicat Fujishima.
Dar echipa japoneză nu este singura care încearcă să crească viteza. Există încercări de a dezvolta Li-Fi, internet pe bază de lumină. După ce a fost testat în lumea reală, s-a constat că este de 100 de ori mai rapid decât Wi-Fi normal.
Sursa: Science Alert
Vă recomandăm şi aceste articole: