Care a fost cel mai rapid dinozaur?

Până la mijlocul anilor 1960, majoritatea oamenilor de știință considerau că dinozaurii erau creaturi lente și cu sânge rece. Însă în vara lui 1964, paleontologul John Ostrom și echipa sa au descoperit Deinonychus, un dinozaur cu gheare mari în formă de seceră, corp ușor și picioare puternice. Fosila sugera că animalul era agil și rapid. Dar care a fost cel mai rapid dinozaur?

Această descoperire a schimbat complet percepția despre dinozauri și a dat startul „renașterii dinozaurilor”, o revoluție științifică ce a demonstrat că mulți dintre ei erau activi, energici și mult mai rapizi decât se crezuse anterior. Care a fost cel mai rapid dinozaur?

• Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești
• Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

Potrivit paleontologului Susannah Maidment, de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra (Anglia), cei mai rapizi dinozauri au fost probabil din grupul Ornithomimosauria, dinozauri bipezi din Cretacic, cu corpuri subțiri, asemănători struțului.

„Dacă ai membre lungi și subțiri, iar atașamentele musculare sunt situate aproape de partea superioară a acestor membre, piciorul funcționează ca un pendul, ceea ce sugerează că te poți mișca foarte repede”, a explicat Maidment, citată de Live Science.

Fizica mișcării și modelarea biomecanică

În anii 1970, profesorul Robert McNeill Alexander a aplicat principiile fizicii și ingineriei în studiul mișcării animalelor, dezvoltând biomecanica. El a observat că animalele cu picioare mai lungi au pași mai mari și, implicit, pot alerga mai repede.

Această idee le-a fost aplicată fosilelor de dinozauri: cercetătorii au măsurat distanța dintre pașii lăsați de urme fosilizate și au comparat-o cu lungimea picioarelor, pentru a estima viteza. Totuși, această metodă are limite, după cum subliniază paleontologul Eugenia Gold, „urmele bune apar de obicei pe sedimente moi, iar dacă ai alergat vreodată prin noroi, știi că nu mergi la viteză maximă”.

Care a fost cel mai rapid dinozaur? Răspunsul computerului

Pentru o estimare mai realistă, profesorul William Sellers a folosit modelarea computerizată și robotica evolutivă. El a creat simulări digitale ale scheletelor de dinozauri și le-a animat folosind legi ale fizicii, estimând astfel modul în care aceștia s-ar fi putut mișca în viața reală. Pentru a calcula cât de rapide ar fi fost aceste animale, Sellers a modelat cinci specii de dinozauri: Allosaurus, Compsognathus, Dilophosaurus, Velociraptor și Tyrannosaurus rex.

Rezultatul? Compsognathus, un dinozaur de dimensiuni mici, a fost cel mai rapid, atingând o viteză estimată de aproximativ 64 km/h. Urmașul său în clasament, Velociraptor, ar fi atins aproape 39 km/h. În schimb, T. rex, prea masiv pentru a alerga, ar fi fost cel mai lent din grup, cu în jur de 29 km/h, deși alte cercetări indică o plajă între 16 și 40 km/h.

„Cei mici trebuiau să fie rapizi pentru că erau vânători, dar și potențiale prăzi pentru cei mai mari. Dacă ești un mic theropod, cel mai mare pericol pentru tine este un theropod mai mare și pentru că ești, sincer, gustos”, a spus Sellers.

Cel mai rapid dinozaur trăiește în prezent

Sellers și colegii săi cred că cei mai rapizi dinozauri au fost, în general, din categoria theropozilor, carnivori bipezi, cu corpuri aerodinamice. Dar pentru a identifica cu precizie recordmenul, fiecare specie ar trebui modelată în detaliu, ceea ce poate dura între șase luni și un an pentru fiecare exemplar.

Până atunci, paleontologul Eugenia Gold oferă o perspectivă diferită și mai exactă: „Știți care este, de fapt, cel mai rapid dinozaur? Șoimul călător.” Acest prădător aerian, care este o pasăre (iar păsările sunt descendenți direcți ai dinozaurilor), poate atinge viteze de peste 320 km/h în picaj, mai rapid decât orice alt animal de pe uscat, aer sau apă.

Vă recomandăm să citiți și:

Cât durează formarea unei fosile? Iată ce ne învață o broască!

Cătușele grele dintr-o veche mină de aur dezvăluie cruzimea imperiului egiptean

Fără precedent: Fosila unui vultur, veche de 30.000 de ani și cu penele intacte, găsită în Italia

O populație misterioasă de strămoși umani ne-a dat 20% dintre genele pe care le avem