O nouă cercetare condusă de Universitatea Bristol (Anglia) a dezvăluit că mamiferele s-au adaptat la viața pe sol cu milioane de ani înainte de extincția în masă care a dus la dispariția dinozaurilor.
Studiul oferă dovezi clare că mamiferele s-au adaptat la viața pe sol înainte ca impactul asteroidului să schimbe cursul evoluției.
Studiul a fost publicat în revista Palaeontology.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa de cercetători a analizat fragmente osoase fosilizate de la capetele membrelor mamiferelor marsupiale și placentare din vestul Americii de Nord, singura regiune cu fosile terestre bine conservate din acea perioadă.
Capetele oaselor membrelor sunt indicii importante despre modul de locomoție, iar echipa le-a comparat statistic cu oase ale mamiferelor moderne.
„Se știa deja că, spre sfârșitul Cretacicului, vegetația s-a schimbat, odată cu apariția plantelor cu flori, cunoscute sub numele de angiosperme, care au creat habitate mai diverse la nivelul solului”, explică profesoara Christine Janis, autoarea principală a studiului.
De asemenea, este cunoscut faptul că mamiferele arboricole au avut dificultăți după impactul asteroidului. Însă nu era clar dacă mamiferele începuseră deja să devină mai terestre odată cu aceste schimbări ale habitatului.
Până acum, studiile asupra modului în care mamiferele preistorice se deplasau s-au bazat pe schelete complete. Acest studiu este printre primele care utilizează mici fragmente osoase pentru a urmări schimbările la nivel de comunitate, și nu doar la nivelul unor specii individuale.
Cercetătorii au folosit date statistice din colecții muzeale din New York, California și Calgary pentru a analiza aceste fosile minuscule.
„Habitatul vegetal a avut un impact mai mare asupra evoluției mamiferelor din Cretacic decât orice influență din partea dinozaurilor”, afirmă profesoara Janis.
Echipa s-a concentrat pe analiza membrelelor mamiferelor teriene, cum sunt marsupialele și placentarele, evitând mamiferele bazale precum multituberculatele, ale căror oase sunt diferite.
„Știam de mult că suprafețele articulare ale oaselor lungi la mamifere oferă informații valoroase despre modul lor de locomoție. Dar cred că acesta este primul studiu care folosește astfel de elemente osoase mici pentru a analiza schimbările la nivel de comunitate și nu doar la nivel de specie”, subliniază Janis.
Deși studiul s-a încheiat, concluziile sale oferă o nouă perspectivă asupra modului în care mamiferele preistorice au răspuns la schimbările de mediu cu milioane de ani înainte ca asteroidul să modifice dramatic ecosistemele Terrei.
Cel mai vechi schelet uman, descoperit în Thailanda, ar putea rescrie istoria
Ar putea armura medievală să oprească gloanțele?