Misiune în Rusia țaristă în Primul Război Mondial
Primul-ministru Ionel Brătianu a negociat vreme de doi ani condițiile pentru care România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antanta. În aceste negocieri, Brătianu s-a folosit de toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție. Nu a simțit niciun impediment în a-i manipula și a-i folosi pe adversarii săi politici în beneficul acestor negocieri. Mai mult, pe unul dintre rivalii săi politici, liderul conservator Nicolae Filipescu, l-a trimis în misiune specială în Rusia țaristă. Cu ce scop?
Liderul conservator Nicolae (Nicu) Filipescu a fost unul dintre susținătorii cei mai aprigi ai intrării României în război de partea Antantei.
Filipescu și Brătianu nu s-au înțeles bine niciodată. Nici chiar atunci când aveau interese comune. Cu toate acestea, cei doi au cooperat, chiar dacă prin intermediari. Brătianu cunoștea foarte bine punctele slabe, dar și cele tari, ale rivalului său politic, astfel încât în perioada neutralității a ajuns să îl manipuleze.
„Pe generalul Iliescu, (Dumitru, șeful Marelui Cartier General al Armatei), Brătianu îl întrebuința ca să ademenească pe Filipescu pe latura tehnică. Căpitan în rezervă și fost ministru de Război, Filipescu avea mari pretenții de cunoscător al problemelor de strategie și de armament. În realitate, nu pricepea nimic și în afară de câteva acte de voință pentru punerea în executare a planurilor făcute de alții, ministeriatul său la război fusese un dezastru (…).
Bun de gură, Mişu Iliescu îl învârtea pe bietul Filipescu după degete și-l făcea să creadă tot ce vrea, invocând `autoritatea lui tehnică` la fiecare pas. Așa se face, fie zis în treacăt, că Filipescu deși țipa toată ziua după război, nu s-a preocupat niciodată dacă avem cu ce să-l facem. Îl convinsese Iliescu că aveam `un milion de baionete` (pe vremea aceea se mai număra pe baionete!) gata, oamenii perfect echipați și înarmați, cu toate `accesoriile necesare unei armate moderne`”, scria Constantin Argetoianu.
Negocierile cu Rusia țaristă
La începutul anului 1916, Brătianu se afla în pline negocieri cu țările din Antanta pentru ca România să intre în război împotriva Puterilor Centrale. Însă, negocierile cu Rusia țaristă băteau pasul pe loc. Dorind să obțină cât mai multe informații din Rusia, Ionel Brătianu l-a trimis pe Nicu Filipescu într-o misiune specială la Petrograd.
„Cu rușii aveam discuții de două soiuri: politice şi militare. Nu ajunseserăm să ne înțelegem în Bucovina asupra Cernăuțiului, pe care Petrogradul îl revendica, și nu ajunseserăm pe de altă parte să fixam concursul militar rusesc în Dobrogea, împotriva unui eventual atac al bulgarilor.
Prin Iliescu, Brătianu a propus lui Filipescu să meargă la Petrograd şi să pledeze cauza României care `nu putea să intre în război` până ce granița ei meridională nu era asigurată împotriva unui atac bulgar. Şi cum, după planul strategilor noștri, toată armata noastră trebuia să pornească la nord şi să cucerească Ardealul, rușii trebuiau să ne dea diviziile necesare ca să putem rezista bulgarilor peste Dunăre.
Brătianu, cerând ajutorul rușilor dincolo de Dunăre, urmărea planul machiavelic de a pune în prima linie în fața bulgarilor trupe de ale pravoslavnicului împărat, pe care prăzarii eliberați în 1877 nu vor îndrăzni niciodată să le înfrunte. O a doua iluzie pe care desfășurarea evenimentelor s-a însărcinat să o spulbere!”, menționa Argetoianu
„Filipescu a primit însărcinarea cu mult entuziasm”
Nicu Filipescu, fără să știe adevăratele planuri ale lui Brătianu, a acceptat misiunea din Rusia. Detaliile despre misiune le-a aflat de la Alecu Constantinescu, în condițiile în care a refuzat chiar și în acele momente să se întâlnească cu Ionel Brătianu.
„Filipescu, convins că va putea să contribuie pe această cale la accelerarea intrării României în război, a primit însărcinarea cu atât mai mult entuziasm, cu cât nu fusese niciodată în Rusia și era foarte curios să vadă cum stau lucrurile pe acolo…
Dar Filipescu era tot Filipescu! N-a vrut să dea ochii cu Brătianu înainte de plecare şi s-a mărginit la o lungă întrevedere cu Alecu Constantinescu. A refuzat orice indemnizație de călătorie și a primit numai să i se pună la dispoziție mijloacele oficiale de transport”, preciza Argetoianu.
Rezultatele misiunii
Nicu Filipescu s-a întors mulțumit de rezultatele misiunii sale din Rusia. Obținuseră promisiuni verbale de sprijinire militară a României. Însă aceste promisiuni nu au fost onorate nici măcar atunci când Rusia și le-a asumat prin convenții internaționale.
„Filipescu s-a înapoiat din Rusia – unde, cu deplasările, a petrecut aproape toată luna februarie – foarte mulțumit. Armata rusească îi făcuse o excelentă impresie, fusese primit cu deosebită atenție, până sus, de Împăratul `și obținuse trimiterea a 250.000 de oameni în Dobrogea, îndată ce vom intra în război`…
Bineînțeles, cum nu avea nici o împuternicire oficială, n-a semnat nimic și făgăduiala, întărită cu cuvântul Împăratului, n-a fost decât o făgăduială verbală. Am putut vedea câteva luni mai târziu cum s-au ținut rușii de vorbă!”, mai consemna Argetoianu.
La câteva zile după ce Armata Română a pătruns în Transilvania, România a fost atacată din sud de către forțele bulgaro-germane. Trupele ruse care trebuiau să vină în ajutorul soldaților români în Dobrogea nu au intervenit în aceste lupte.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Cum obținea guvernul român informații în Primul Război Mondial
Ce discutau conducătorii Franței despre intrarea României în Primul Război Mondial?