Strategia machiavelică a lui Ionel Brătianu: „I-a dus de nas pe toți”

În perioada 1914-1916, România și-a declarat neutralitatea în Primul Război Mondial. Primul ministru de atunci, Ionel Brătianu, a adoptat o strategie de așteptare și a mascat prin tot felul de acțiuni decizia de a intra în război alături de Antanta. Nu a intrat în conflict până ce nu a negociat cu țările ce compuneau Antanta cele mai bune condiții pentru România și a adoptat o tactică de înșelare a Puterilor Centrale.

Despre strategia de înșelare a Puterilor Centrale de către Ionel Brătianu s-a scris mult în perioada interbelică. Nu puțini au fost cei care au relatat faptul că Brătianu îl citea noaptea pe Machiavelli pentru ca ziua să îi aplice principiile.

• Teatrul românesc la finalul secolului al XIX-lea: „A fost o adevărată psihoză”
• Drama regelui Ferdinand I, războiul și un ambasador francez. „Cuvântul `Germania` nu se găsește în tratatul…

Strategia sa de înșelare a Puterilor Centrale prin tot felul de acțiuni și diversiuni a fost o adevărată reușită. Atunci când România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antanta, la 27 august 1916, atât Austro-Ungaria, cât și Germania, au fost surprinse de decizia lui Brătianu.

La puțin timp după ce a aflat de intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei le-a declarat celor apropiați: „Am pierdut războiul”.

Oamenii lui Brătianu, puși să joace diferite roluri

În strategia sa de înșelare a Puterilor Centrale, Ionel Brătianu nu a ezitat să apeleze chiar și la membrii familiei sale. Chiar și sora sa Sabina Cantacuzino a fost rugată să joace rolul de „germanofilă”. Ea l-a indus în eroare pe ambasadorul Germaniei la București, Hilmar von dem Bussche, cu privire la adevăratele intenții ale lui Ionel Brătianu. Un alt rol l-a jucat ministrul de Finanțe Emil Costinescu care după ce s-a declarat filo-antantist a pregătit opinia publică pentru intrarea țării în război alături de Antanta.

„Brătianu, adoptând o atitudine de Sfinx în politica noastră externă, nu încetase, în admirația sa pentru Cesare Borgia, să citească noaptea pe Machiavelli şi să-i aplice ziua preceptele. Ca să înșele cât mai multă lume, însărcinase pe Vasile Morţun şi pe soră-sa Sabina să facă pe nemțofilii, iar pe Costinescu să se pupe cu antantofilii.

Sabina Cantacuzino cu clistirul ei de soț erau erau toată ziua de gât cu von Busche şi cereau intrarea României în război alături de nemți. După ocuparea Bucureștilor (7 decembrie 1916, n.r.), nemții au aflat de altminteri prin scrisori interceptate că Sabina își bătuse joc de ei (…).

Bătrânul Costinescu, având o parte de răspundere în guvern, se arăta în rolul său mai puțin exuberant ca Sabina în al ei şi se mulțumea să ne fluture la ureche `Lasă nene, că va fi bine!`. Era în cei mai buni termeni cu opoziția intervenționistă, care vedea într-însul pe protagonistul convingerilor sale în luptă cu Brătianu!”, scria Constantin Argetoianu.

„Brătianu şi-a dus foarte bine barca până la intrarea în război, i-a dus de nas pe toți”

Vreme de aproape doi ani de zile, aproape nimeni nu a știut adevăratele intenții ale lui Ionel Brătianu, care și-a ascuns extrem de bine acțiunile. Doar atunci când România a intrat în război a ieșit la iveală jocul său politic. Totuși, dacă diplomatic a reușit să adoarmă vigilența Puterilor Centrale, Brătianu a păcătuit prin faptul că nu a pregătit cum se cuvenea armata pentru un asemenea conflict și că nu a luat în calcul o posibilă înfrângere.

„În mijlocul acestei învălmășeli de sentimente și de porniri, Brătianu, cu planul lui scris dinainte, sta la pândă şi aștepta momentul său, cu toate sforile în mină. Politiceşte şi diplomaticeşte, Brătianu şi-a dus foarte bine barca până la intrarea în război, i-a dus de nas pe toți.

Eroarea lui cea mare, eroare de neiertat și pe care istoria nu i-o va ierta-o, dacă se va mai ocupa vreodată de daraverile noastre, sau dacă va mai exista istorie, eroarea cea mare a lui Brătianu a fost că n-a pregătit România pentru soarta ei; a fost că n-a tablat decât pe victorie și nu s-a preocupat o secundă şi de posibilitatea unei înfrângeri. Dezastrele din toamna lui 1916 și din primăvara lui 1917 cad în întregime în răspunderea lui”, considera Argetoianu

„Brătianu şi-a jucat rolul de maestru”

Ionel Brătianu nu a manipulat doar Puterile Centrale, a făcut același lucru și cu ceilalți lideri politici de la București. I-a încurat în mod indirect pe Nicu Filipescu și pe Take Ionescu să susțină cât mai înverșunat și mai zgomotos politic intrarea României în război alături de Antanta, iar pe Alexandru Marghiloman l-a împins să susțină ideea unei „neutralități” definitve a României. Brătianu a fost „păpușarul” din umbră, cel care a manevrat cu atenție întreaga clasă politică din România.

„În primăvara anului 1915, Brătianu şi-a jucat rolul de maestru. A împins cât a putut, direct, dar mai ales indirect, pe Filipescu și pe Take la cât mai multă gălăgie, ca să obișnuiască țara cu ideea războiului şi a încurajat pe pe Marghiloman cât a trebuit ca să-l facă să apere ideea neutralității pe care dânsul, deşi era hotărât să o părăsească, nu o putea `trăda` încă”, preciza Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ascensiunea fulminantă în viaţa politică românească a lui Ionel Brătianu. Cum a ajuns acesta lider al PNL

„Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi

Ionel Brătianu: „Azi, țara îi socotește pe ruși ca pe cei mai mari dușmani ai noștri”

România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”