Cum obținea guvernul român informații în Primul Război Mondial

După ce România și-a declarat neutralitatea în Primul Război Mondial, atât Puterile Centrale, cât și Antanta, au demarat ample campanii diplomatice și propagandistice pentru a schimba această decizie. Pe de altă parte, guvernul României, condus în acea perioadă de Ionel Brătianu, dorea să obțină avantaje cât mai importante pentru a intra în război. În acest context extrem de tensionat, guvernul a hotărât trimiterea unor persoane importante în țările din vestul Europei, dar și în SUA, pentru a aduna cât mai multe informații. Unul dintre cei aleși pentru aceste misiuni a fost Constantin Argetoianu.

La începutul anului 1915, societatea românească era tot mai divizată în privința intrării țării în război.

• Teatrul românesc la finalul secolului al XIX-lea: „A fost o adevărată psihoză”
• Drama regelui Ferdinand I, războiul și un ambasador francez. „Cuvântul `Germania` nu se găsește în tratatul…

Marea majoritate susținea intrarea în conflict alături de Antanta. Aceeași acțiune o susținea și primul ministru Ionel Brătianu, care însă dorea să obțină condiții politice și militare importante pentru momentul în care țara urma să intre în război.

În negocierile pe care le purta cu Antanta, Brătianu avea nevoie de cât mai multe informații.

„Pentru noi ar fi de cea mai mare importanță să știm când va intra Italia în război?”

Pentru a obține informații, guvernul liberal a luat decizia de a trimite la începutul anului 1915 o serie de reprezentanți în Franța, Anglia, Italia, dar și SUA. Politicianul conservator Constantin Argetoianu a fost ales pentru a fi trimis în Italia, țară unde a activat vreme de câțiva ani ca diplomat.

„Prin decembrie (1914, n.r.) a avut ideea să trimită o misiune în străinătate, în țările Antantei şi în cele neutre, cu diferite însărcinări. A ales pe popa Lucaci (Vasile Lucaciu, n.r.), pe doctorul Cantacuzino (Ioan, n.r.), pe fostul ministru Istrati (Constantin, n.r.) și pe mine.

Pe Cantacuzino şi pe Istrati i-a trimis în Franţa şi în Anglia să facă atmosferă favorabilă României şi să obțină de la guvernele respective, care ne chemau în război, să mai pacienteze.

Pe Lucaci l-a trimis tocmai în Statele Unite (unde nu aveam pe nimeni) ca să afle (era și bine ales) care erau intențiile guvernului din Washington și ca să facă legătură cu emigranții noștri din America. Pe mine, în fine, a vrut să mă trimită în Italia, cu o misiune mai precisă, anume să aflu dacă Italia va intra sau nu în război și, în caz afirmativ, când.

`D-ta, mi-a spus Costinescu (Emil, ministru de Finanțe în acel moment, n.r.), care ai stat atâta în Italia, trebuie să fi păstrat relații multe. Pe cale particulară se pot afla lucruri care nu se pot afla pe cale oficială. Pentru noi ar fi de cea mai mare importanță să știm nu dacă Italia va intra în război, căci de aceasta nu ne prea îndoim, dar când. Vezi de află… poate reușești să rupi ceva…`”, scria în memoriile sale Constantin Argetoianu.

„N-aveam nici o poftă să primesc o misiune din partea guvernului”

Reprezentant de vârf al Partidului Conservator, Argetoianu a acceptat, nu fără ezitări, misiunea încredințată de guvernul liberal, dar a refuzat să fie remunerat pentru ea.

„N-aveam nici o poftă să primesc o misiune din partea guvernului, oricât de interesantă ar fi fost ea. (..) Pe biroul lui Costinescu erau gata preparate fișicurile de poli de aur, de câte 10 000 lei fiecare… (…)

Cum o călătorie la Meran, în februarie, era deja fixată în acel moment în planurile mele, am propus lui Costinescu să mă reped pe la sfârșitul lui februarie, începutul lui martie, de la Meran la Roma şi să caut să obțin informațiile dorite, fără nici o misiune specială și mai ales fără nici o remunerație. Costinescu a primit propunerea mea şi am convenit să trec pe la el înainte de a pleca în străinătate, căci poate va mai avea să-mi spună ceva și a avut”, nota Argetoianu.

„Brătianu credea în intrarea Italiei în acțiune împotriva Puterilor Centrale”

Înainte de a pleca, Constantin Argetoianu s-a întâlnit din nou cu Emil Costinescu și a primit precizări clare despre misiunea pe care trebuia să o îndeplinească. Misiunea era mai complexă decât a fost anunțat inițial. Pe lângă faptul că trebuia să obțină informații despre data când Italia urma să intre în război, Argetoianu trebuia să liniștească politicienii de la Viena și Berlin că România nu va intra în război alături de Antanta.

„Înainte de a pleca am trecut pe la Costinescu, care mi-a spus că guvernul continua să se afle în completă necunoaștere a adevăratelor intenții ale Italiei. Ministrul (ambasadorul, n.r.) Italiei la Bucureşti, baronul Fasciotti, pretindea că țara sa nu va ieși din neutralitate, decât pentru a-şi îndeplini datoriile față de alianțele sale (față de Puterile Centrale, n.r.), dar Fasciotti era un germanofil convins şi nu da curs, pretindea Costinescu, informațiilor ce le primea de la Roma, decât în măsura în care corespundeau simpatiilor sale. Brătianu însă credea în intrarea Italiei în acțiune împotriva Puterilor Centrale (…).

Guvernul nostru, sau mai exact Brătianu și Costinescu, căci restul nu conta, puneau mare preț pe informațiile pe care le voi putea culege eu… Costinescu mi-a mai dat o însărcinare să liniștesc, în treacăt prin Viena, opinia publică germană asupra intențiilor noastre, căci ne opriseră nemții la Brașov câteva trenuri încărcate cu material sanitar, materiale de care aveam o deosebită nevoie”, scria Argetoianu.

Argetoianu și-a îndeplinit misiunea și a raportat constant guvernului Brătianu informațiile pe care le obținea. Mai mult, în memoriile sale, politicianul conservator se laudă că a aflat data exactă la care Italia urma să intre în război alături de Antanta împotriva Puterilor Centrale.

Pe 26 aprilie 1915, guvernul italian a încheiat negocierile secrete cu Antanta și a semnat tratatul de la Londra, prin care Italia se obliga să intre în război în termen de o lună. La 3 mai, a început mobilizarea, iar la 23 mai a declarat război Austro-Ungariei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Planul regelui Carol I la izbucnirea Primului Război Mondial

Calculele ciudate ale liderilor politici români în preajma Primului Război Mondial

Scandaluri și bătăi în Parlamentul României de dinaintea Primului Război Mondial

Atmosfera în care s-au desfășurat ultimele alegeri locale din România înainte de Primul Război Mondial. „Blegii noștri de alegători”