Regina Maria, stupefiată de numirile în funcțiile importante făcute de Carol al II-lea: „Cum ai putut? Ce te-a determinat să faci o numire aşa groaznică?”

Înscăunat pe Tronul României la 8 iunie 1930, după ce l-a detronat pe propriul fiu, Mihai, Carol al II-lea a ținut încă din primele zile să elimine din anturajul Casei Regale o serie de personaje. Nu s-a oprit însă doar la Casa Regală, a îndepărtat o serie de funcționari publici și ofițeri pe care fie nu i-a considerat loiali, fie a dorit să se răzbune pe ei.

Până în 1927, câtă vreme a trăit Ionel Brătianu, mișcările principelui Carol la Paris au fost atent monitorizate de serviciile secrete franceze și de reprezentanții ambasadei României din capitala franceză.

• Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești
• Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

Această strictă monitorizare avea să scadă în intensitate după ce prim-ministrul Ionel Brătianu a murit neașteptat la 27 noiembrie 1927. Brătianu s-a manifestat în a doua jumătate a anilor `20` drept unul dintre oponenții cei mai înverșunați ai principelui Carol.

„Trebuie să fim foarte atenți să manevrăm bine lucrurile, să avem aerul corectitudinii perfecte”

Ajuns pe tronul României, Carol a ținut să îndepărteze o serie de funcționari pe care îi considera drept nesiguri. „Trebuie să fim foarte atenți să manevrăm bine lucrurile, să avem aerul corectitudinii perfecte. De aici, unele lucruri se văd sub o lumină diferită”, îi scria Carol al II-lea amantei sale, Elena Lupescu, la 14 iunie 1930.

O parte dintre vechii funcționari au înțeles încă de la începutul domniei lui Carol al II-lea că vremurile urmau a se schimba rapid și au părăsit funcțiile pe care le dețineau.

Printre aceștia s-au aflat Constantin Diamandi și Constantin Hiott, cei doi erau percepuți ca oamenii „dinastiei Brătianu”. De altfel, ambii au jucat un rol activ în supravegherea exilului lui Carol de la Paris. Constantin Diamandi a fost ambasadorul României la Paris în perioada 1924-1930, fiind unul dintre cei care erau angrenați în operațiunile de monitorizare a principelui Carol.

„Ministrul nostru la Paris, Diamandi, si Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, amândoi reprezentanți ai Dinastiei Brătianu la Palat, s-au simțit deodată cam obosiți şi au demisionat”, nota Eugeniu Arthur Buhman.

Apropiații lui Carol al II-lea, numiți în funcții importante

Tot din jurnalul lui Eugeniu Arthur Buhman aflăm de numirea în funcții importante a unor apropiați ai regelui Carol al II-lea. Victor Cădere, secretar general la Ministerul de Interne, a fost numit director al Siguranței Generale a Statului, colonelul de Vânători Gabriel Marinescu, „care a comandat trupele masate la Cotroceni în noaptea de 8 iunie”, a fost numit Prefect de Poliție al Capitalei, „iar ca aghiotanți Carol îi preferă pe colonelul Traian Grigorescu, fiul generalului erou Eremia Grigorescu, şi pe colonelul de aviație Stoicescu”.

Șef al Casei Militare a Regelui şi Mareșal a fost numit generalul Constantin Ilasievici, iar Octav Ulea a devenit şef al Cancelariei Mareșalului.

Puțin mai târziu avea să apară în peisaj Ernest Urdăreanu, unul dintre cei mai influenți colaboratori ai regelui Carol al II-lea, care va deveni adevăratul mareșal și șambelan al Curţii Regale.

Schimbările au continuat să curgă, iar secretar particular al regelui a devenit Puiu Dumitrescu, unul dintre apropiații lui Carol încă din timpul exilului parizian.

„Carol, Carol, cum ai putut? Cum îți poți începe domnia cu o greșeală aşa gravă?

Un alt apropiat al regelui Carol al II-lea din timpul exilului, Dinu Cesianu, a fost numit în postul de ambasador al României în Franța.

„Dinu Cesianu e numit la Paris, se spune că provizoriu, ca să rezolve anumite chestiuni personale ale Regelui şi să pună mâna pe dosarele Legației. Când Diamandi a cerut un răgaz pentru rechemarea sa, i s-a răspuns că Legația e la dispoziția lui, dar nu ca ministru. Regele nu-i iartă cei patru ani de supraveghere polițienească la Paris”, scria Simona Lahovary, doamna de onoare a reginei Maria.

Chiar regina Maria se declara stupefiată în fața numirii lui Dinu Cesianu drept ambasador la Paris.

Aflată la reședința sa favorită din Balcic, regina Maria se va revolta în fața acestei numiri, și va consemna în jurnalul ei:

„Haiduc şi prietena ei au venit la prânz şi primul șoc l-am avut când mi-au spus despre Carol care chiar l-a trimis ca ministru la Paris pe acel ridicol prieten al lui, Dinu Cesianu. Auzisem ceva despre asta, dar am crezut că e bârfă, şi acum aflu că e adevărat. Asta înseamnă se moquer du monde (să-și bată joc de lume, n.r.), un biet filfizon ridicol, un îngâmfat, un tinerel care niciodată nu a făcut nimic altceva decât să se ocupe de automobile şi de fotbal.

Un prost – ba mai mult, un prost cu pretenții – şi să-l numești ministru trecând peste alții care și-au construit cu consecvență cariera în diplomație, şi încă la Paris, în unul dintre cele mai importante trei posturi. Carol, Carol, cum ai putut? Ce te-a determinat să faci o numire aşa groaznică? Cum îți poți începe domnia cu o greșeală aşa gravă? Și ridicolă, nepotrivită, o numire care îi va face pe oameni să râdă. Băiatul meu, acest favoritism de cea mai joasă speță îți va face mult rău în ochii tuturor”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cine a făcut parte din camarila regelui Carol al II-lea, „banda neagră ce a pus stăpânire pe rege”? Printre alții, „trei șmecheri și un pește”

Cum a instaurat Regele Carol al II-lea dictatura în România

Regele Mihai: „Nu știam că avea să urmeze cea mai rapidă lovitură de stat din istorie”. Cine a trădat din Regență și l-a adus pe Carol al II-lea pe Tronul României?

Carol al II-lea, Basarabia și înzestrarea armatei